ACULTURÁȚIE s. f. Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a altei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. – Din fr. acculturation.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ACULTURÁȚIE s. f. Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a unei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. – Din fr. acculturation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACULTURÁȚIE ~i f. Totalitate a transformărilor culturale pe care le suferă un grup social în contact cu altul mai mare. /< engl. acculturation, germ. Akkulturation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACULTURÁȚIE s.f. Ansamblul transformărilor care au loc într-un grup social (privind felul de a munci și gândi, de a se comporta și judeca etc.) ca urmare a unui contact permanent cu un alt grup social mai mare. [Gen. -iei. / < engl. acculturation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACULTURÁȚIE s. f. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură. (< fr., engl. acculturation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aculturáție s. f. (sil. -ți-e), art. aculturáția (sil. -ți-a), g.-d. art. aculturáției; pl. aculturáții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink