ACUȘÓR, acușoare, s. n. Diminutiv al lui ac. – Ac + suf. -ușor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUȘÓR, acușoare, s. n. Diminutiv a lui ac.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

acușór s. n., pl. acușoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

acușór n., pl. oare (d. ac). Igliță [!], ac mare cu vîrfu puțin îndoit ca să prindă firu și să împleteștĭ cĭorapĭ. – Astăzĭ se zice maĭ mult croșetă (fr. crochet), ceĭa ce e un barb. V. fiulă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink