ACÚȘA adv. v. acuși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUȘÁ vb. I. tr. (franțuzism) A naște [p.i. 3, 6 -șează, 4 -șăm. / < fr. accoucher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUȘÁ vb. tr. a naște. (< fr. accoucher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACÚȘA adv. v. acuși.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

acúm (vest) și acúma (est) adv. (lat. eccú-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu saŭ eccum e îld. ecce eum, ĭacătă-l). În acest timp, în acest moment: acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. Îndată, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum înainte saŭ de acum în colo, de azĭ înainte, pe timpu rămas, începînd din acest moment: de acuma m' am liniștit. – Fam. și acú: acú-ĭ acú, acu e momentu hotărîtor saŭ critic; acuș și acușa, în nord amú și amuș, ĭar în vechime acmú și ĭacmú. În sud acușica (după vsl. -ka, ca' n bg. túka, aci; rus. zdĭeka, aci; ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

acúș, acúșa și acușica, V. acum.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink