ACROMANȚIE s. f. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformația norilor. (< acro- + -manție)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
acromanțíe s. f., g.-d. art. acromanțíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
acromanțíe s.f. ◊ „Capitala elenă numără nu mai puțin de 12 000 de prezicători, magi, cartomancieni, astrologi, pretinși experți în chiromanție (ghicitul în palmă), cristalomanție (ghicitul după modul de cristalizare a anumitor substanțe), acromanție (ghicitul după conformația norilor), xilomanție (ghicitul în... lemn) și o puzderie de alte practici oculte, cu nume tot atât de pompoase.” Sc. 23 III 77 p. 5 (din gr. akros ”în cel mai înalt grad, superior” + gr. manteia „prevestire”)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink