3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acostat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: acosta] 1-2 Acostare (1-2).

acostat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: acosta] 1 (D. nave) Care s-a apropiat de chei, de țărm, de o geamandură, în vederea debarcării. 2 (D. oameni) Care este oprit din drum pentru a i se adresa cuvinte supărătoare, jignitoare.

ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător); a agăța. – Din fr. accoster.

ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător); a agăța. – Din fr. accoster.

acosta [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr accoster] 1 vi (D. nave) A se apropia de chei, de țărm, de o geamandură etc. în vederea debarcării. 2 vt (Fig; c.i. persoane) A opri pe drum și a adresa cuvinte supărătoare, jignitoare.

*ACOSTA (-tez) vb. tr. 1 A executa (vorb. de o corabie) o manevră spre a se apropia de mal, de cheu sau de altă corabie 2 fig. A se apropia de cineva pe stradă și a-i vorbi [fr.].

ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Mar.; despre vase) A trage, a se opri la țărm. V. ancora. Vaporul... coborîse de la Brăila și acostase la chei. BART, E. 67. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. De cîte ori era nevoită să iasă din adăpostul ei, umbla sfioasă și grăbită, cu ochii în pămînt, cuprinsă veșnic de teama de a fi acostată. BART, E. 305.

ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A se apropia și a se lipi de o altă navă, de țărm, de chei sau de alt corp solid de la mal sau din largul apei. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. – Fr. accoster.

ACOSTA vb. I. 1. intr. (Mar.) A manevra o navă, aducînd-o cu bordul de-a lungul cheiului sau în bordul altei nave; a trage la țărm; a aborda. 2. tr. (Fig.) A opri pe cineva, a se lega de cineva (mai ales pentru a-l supăra). [Cf. fr. accoster, it. accostare].

ACOSTA vb. I. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda. II. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa. (< fr. accoster)

A ACOSTA ~ez 1. intranz. (despre nave) A trage la țărm; a aborda. 2. tranz. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa. /<fr. accoster

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acosta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acostez, 3 acostea; conj. prez. 1 sg. să acostez, 3 să acosteze

acosta (a ~) vb., ind. prez. 3 acostea

acosta vb., ind. prez. 1 sg. acostez, 3 sg. și pl. acostea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACOSTA vb. 1. a aborda, (înv.) a țărmui, a țărmuri. (Nava ~ la Constanța.) 2. (fig.) a agăța, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)

ACOSTA vb. 1. a aborda, (înv.) a țărmui, a țărmuri. (Nava ~ la Mangalia.) 2. (fig.) a agăța, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ACOSTA a agăța, a alege de căpătâi, a asfalta, a da la pește, a se lega (de cineva), a pescui.

Intrare: acostat (adj.)
acostat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acostat
  • acostatul
  • acostatu‑
  • acosta
  • acostata
plural
  • acostați
  • acostații
  • acostate
  • acostatele
genitiv-dativ singular
  • acostat
  • acostatului
  • acostate
  • acostatei
plural
  • acostați
  • acostaților
  • acostate
  • acostatelor
vocativ singular
plural
Intrare: acostat (s.n.)
acostat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acostat
  • acostatul
  • acostatu‑
plural
  • acostaturi
  • acostaturile
genitiv-dativ singular
  • acostat
  • acostatului
plural
  • acostaturi
  • acostaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: acosta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acosta
  • acostare
  • acostat
  • acostatu‑
  • acostând
  • acostându‑
singular plural
  • acostea
  • acostați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acostez
(să)
  • acostez
  • acostam
  • acostai
  • acostasem
a II-a (tu)
  • acostezi
(să)
  • acostezi
  • acostai
  • acostași
  • acostaseși
a III-a (el, ea)
  • acostea
(să)
  • acosteze
  • acosta
  • acostă
  • acostase
plural I (noi)
  • acostăm
(să)
  • acostăm
  • acostam
  • acostarăm
  • acostaserăm
  • acostasem
a II-a (voi)
  • acostați
(să)
  • acostați
  • acostați
  • acostarăți
  • acostaserăți
  • acostaseți
a III-a (ei, ele)
  • acostea
(să)
  • acosteze
  • acostau
  • acosta
  • acostaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acostat, acostaadjectiv

  • 1. (Despre nave) Care s-a apropiat de chei, de țărm, de o geamandură, în vederea debarcării. MDA2
  • 2. (Despre oameni) Care este oprit din drum pentru a i se adresa cuvinte supărătoare, jignitoare. MDA2
etimologie:
  • acosta MDA2

acostat, acostaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • acosta MDA2

acosta, acostezverb

  • 1. intranzitiv A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vaporul... coborîse de la Brăila și acostase la chei. BART, E. 67. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: agăța
    • format_quote De cîte ori era nevoită să iasă din adăpostul ei, umbla sfioasă și grăbită, cu ochii în pămînt, cuprinsă veșnic de teama de a fi acostată. BART, E. 305. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.