ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACOMPANIATÓR ~i m. Persoană care acompaniază pe cineva. /<fr. accompagnateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACOMPANIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale. [Cf. fr. accompagnateur, it. accompagnatore].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACOMPANIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care acompaniază (1). (< fr. accompagnateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnateur.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ACOMPANIATÓR s. (MUZ.) (rar) secundant. (Un bun ~ al solistului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

acompaniatór s. m. (sil. -ni-a-), pl. acompaniatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*acompaniatór, -oáre adj. și s. Care acompaniază.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

acompaniatoáre s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. acompaniatoárei; pl. acompaniatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink