ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. – Aciola (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. [Pr.: -cioa-] – Postverbal al lui aciola.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACIOÁLĂ s. v. șopron.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
acioálă s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. acioálei; pl. acioále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
acĭoálă f., pl. e (d. acĭolez). Adăpost, refugiŭ (Iov. 148).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
acioală, acioale s. f. (intl.) fată sau femeie urâtă
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink