ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudură oxiacetilenică. – Din fr. acétylène.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACETILÉNĂ f. Gaz incolor, folosit în industria chimică, la iluminat și la sudură. Lampă cu ~. [G.-D. acetilenei] /<fr. acétylene
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACETILÉNĂ s.f. Gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă, folosindu-se la iluminat, la sudură etc. [< fr. acétylène].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACETILÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă. (< fr. acétylène)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACETILÉNĂ s. f. Gaz incolor, cu miros specific, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie. – Fr. acétylène.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ACETILÉNĂ s. v. alchină.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
acetilénă s. f., g.-d. art. acetilénei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*acetilénă f. pl. e (d. lat. acetum, oțet, și vgr. ýle, substanță; fr. acétylene). Chim. Un gaz idrocarbonat [!] care se obține tratînd carbura de calciŭ cu apă (C2H2). Acetilena dă o flacără albă foarte strălucitoare, dar întrebuințarea ei cere marĭ precauțiunĭ. Poate produce înădușire, iar pin [!] amestecu cu aeru saŭ în contact cu flacăra face exploziune. A fost descoperită de Davy la 1836.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink