ACÉST, ACEÁSTĂ, acești, aceste, adj. dem. (antepus) 1. (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acest deal. Această casă. 2. (În legătură cu substantive care arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Care este în curs; curent, prezent (sau dintr-un viitor apropiat). Anul acesta. [Gen.-dat. sg.: acestui, acestei, gen.-dat. pl.: acestor] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACÉST aceástă (acéști, acéste) adj. dem. 1) (se folosește pentru a indica pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) ~ elev. Această carte. 2) Care este în curs; curent; prezent. /<lat. ecce-istu, ecce-ista
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACÉST, ACEÁSTĂ, acești, aceste, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) apropiat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acesta, aceasta) Acest deal. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg. acestui, acestei, gen.-dat. pl. acestor; (când are forma acesta, aceasta) gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora. – Var.: acésta, aceásta adj. dem.] – Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ACÉST adj. (pop.) ăst, (reg.), aiest, cest, iest, ist. (Omul ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

acést, adj. și pron. – Aceasta, pron. f. (cu sens de neutru): după aceasta, apoi; afară de aceasta, pe deasupra, în plus. – Var. (Mold.) aest (înv.), cest. Mr. aestu, aistu, megl. țista, istr. țăsta. Forme ale adj. antepus: acest (f. această), gen. acestui (f. acestei); pl. acești (f. aceste), gen acestor. Ca adj. postpus și ca pron., i se adaugă -a enclitic, cf. acel. < Lat. *eccum istum (Pușcariu 11; Candrea-Dens., 103; REW 4553; DAR; cf. Sandfeld, Syntaxe, 154-9); cf. it. questo, v. fr. cest (fr. ce), v. sp. aquesto. Pentru -a, cf. acel. Der. acestași, adj. și pron. (acesta însuși), cu -și, cf. același; acestălalt, adj. și pron. (cestălalt), cf. Iordan, BF, VI, 150.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

acést adj. m. (antepus), g.-d. acéstui, pl. acéști; f. sg. aceástă, g.-d. acéstei, pl. acéste, g.-d. m. și f. acéstor
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

acést, aceástă pron. demonstrativ, pl. acești, aceste (lat. eccu-iste). Arată persoana orĭ lucru apropiat, în opozițiune cu acel; acest om, omu acesta; această femeĭe, femeĭa aceasta; aceștĭ oamenĭ, oameniĭ aceștia; aceste femeĭ, femeile acestea. De asta, pentru asta, de aceĭa, pentru aceĭa. După asta, după aceĭa. Între acestea, în timpu acesta.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink