ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta. – V. accidenta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) accidenta. [< accidenta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

accidentáre s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink