ACCENTUÁȚIE s.f. Accentuare. [Pron. ac-cen-tu-a-ți-e. / < fr. accentuation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCENTUÁȚIE s. f. accentuare. (< fr. accentuation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCENTUÁȚIE s. v. accentuare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

accentuáție s. f., pl. accentuáții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*accentuațiúne f. (d. accentuéz). Acțiunea de a accentua, de a intona. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink