4 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACAR, acari, s. m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar.

ACAR, acari, s. m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar.

acar4 av [At: N. TEST. (1648), 219 / V: acăr / E: mg akàr[1]] (Îrg; urmat de un pronume relativ, un adverb relativ sau o conjuncție) Măcar (4).

  1. Etimonul corect ortografiat este akar. — Ladislau Strifler

acar1 sn [At: HEM 20 / Pl: ~e / E: ac + -ar cf fr aiguillier] Cutie în care se păstrează acele și celelalte instrumente de cusut Si: (Mol) acăriță1, acarniță.

acar2 sn [At: MARIAN, N. U. 379 / Pl: ~e / E: nct] Instrument de alamă sau de fier cu capetele curbate, folosit de femeile de la țară pentru a construi în jurul lui conciul.

acar3 sm [At: DA / Pl: ~i / E: ac + -ar] Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora Si: macagiu.

ACAR3 (pl. -are) sn. Trans. (MAR.) Obiect de fier ori de aramă, lat de un deget, cu capetele rotunjite și adunate puțin laolaltă, avînd astfel forma unei semi-lune; se întrebuințează de țărance la pieptănătură spre a se forma în jurul lui conciul.

ACAR2 (pl. -are) sn. Cutiuță de păstrat a c e.

ACAR1 sm. 1 🛞 Cel ce fabrică a c e 2 🚝 Macagiu: răsucindu-și șapca cu mîna, ca ~ii de la drumul de fier (BR.-VN.).

ACAR4 adv. Tr.-Carp. (întrebuințat numai în compuneri). Măcar, ori: acar-ce, acar-cine, acar-care, acar-unde [ung. akar].

ACAR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată; macagiu. Acarul, care cu o zi înainte, dimineața, împărțea manifeste, zise: Eu las acul închis! DUMITRIU, N. 97. Locomotiva fluiera prelung, acarii își legănau lanternele în noapte. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 48.

ACAR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată. – Din ac + suf. -ar.

ACAR1 ~e n. Cutiuță de păstrat ace, ață și alte obiecte necesare la cusut; acarniță. /ac + suf. ~ar

ACAR2 ~i m. Muncitor la calea ferată care manipulează acele; macagiu. /ac + suf. ~ar

ACAR conj. (Ban., Criș., Trans. SV) Deși, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pînă iaste vie și tînără, ea-și dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akár. Vezi și acarcare, acarce. Cf. batîr.

acar m. 1. fabricant de ace; 2. la drumul de fier (sau macagiu), cel ce face să treacă un tren depe o linie pe alta; 3. Tr. unealtă de susținut conciul țărancelor. [Lat. AC(U)ARIUS].

1) *acár m. (după fr. aiguilleur, d. aiguille, ac, macaz). Macagiŭ, acela care îndreaptă trenurile pe linia cuvenită la o ramificațiune.

3) acár- conj. cu înț. indefinit, numaĭ în compozițiune (ung. akar, id, d. akarni, a vrea. Cp. cu orĭ). Trans. Acar-ce, -cine, -care, -unde ș. a., orĭ-ce, -cine, -care, -unde ș. a. V. măcar.

2) acár n., pl. e (d. ac). Cutioară de ținut ace. – Și acáriță și acárniță, pl. e.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acar2 (persoană) s. m., pl. acari

acar1 (obiect) (pop.) s. n., pl. acare

acar1 (persoană) s. m., pl. acari

acar2 (obiect) (pop.) s. n., pl. acare

acar (persoană) s. m., pl. acari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACAR s. macagiu. (~ la căile ferate.)

ACAR s. macagiu. (~ la căile ferate.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acar, adv. (reg.) Măcar, cel puțin; barem. – Din magh. akár (MDA).

acar, adv. – (reg.) Măcar, cel puțin; barem. – Din magh. akár (< akarni „a vrea”) (Scriban, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Acarul Păun nu este numele vreunui erou de roman, snoavă sau baladă. Acarul Păun a existat într-adevăr și ar fi rămas desigur necunoscut, anonim, dacă o gravă ciocnire de trenuri întîmplată acum patru decenii, în stația Vintileanca (astăzi Săhăteni), de pe linia Ploiești-Buzău, nu i-ar fi adus o tristă celebritate. Ancheta asupra catastrofei de cale ferată – așa cum se făceau cercetările în acea vreme – scoțînd basma curată pe adevărații culpabili, oameni cu trecere, a găsit ca singur vinovat al nenorocirii pe... acarul din stație, anume lon Păun! De atunci – datorită scriitorilor și presei – expresia „acarul Păun” indică persoana asupra căreia se aruncă greșelile altora, sau, cum îl caracterizau ziarele: „țapul ispășitor al isprăvilor celor mari și tari, subiect de revistă bulevardieră, de distracție în parlament”. În piesa Schimbarea la față (sau Parada păcatelor) de George Mihail Zamfirescu, personajul Profiriu spune, în tabloul 8, scena III: „mă gîndeam și eu... la acarul lon Păun, care se zbate și țipă, dar nu se dă învins. Umblă de ani de zile, ca Diogene, cu felinarul în mînă, după o fărîmă de dreptate, pe care nu se îndură nimeni să i-o dea…” Alt exemplu: „Acarul Păun va fi comperajul, pentru că a fost prea anemic sau prea gras, sau prea… sau prea…” (Contemporanul, nr. 1008). LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

acarul Păun expr. persoană învinuită pe nedrept de comiterea unei infracțiuni pentru acoperirea adevăraților vinovați.

Intrare: acar (adv.)
acar3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • acar
  • aca‑
acăr adverb
adverb (I8)
  • acăr
Intrare: acar (cutie)
acar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acar
  • acarul
  • acaru‑
plural
  • acare
  • acarele
genitiv-dativ singular
  • acar
  • acarului
plural
  • acare
  • acarelor
vocativ singular
plural
Intrare: acar (instrument)
acar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acar
  • acarul
  • acaru‑
plural
  • acare
  • acarele
genitiv-dativ singular
  • acar
  • acarului
plural
  • acare
  • acarelor
vocativ singular
plural
Intrare: acar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acar
  • acarul
  • acaru‑
plural
  • acari
  • acarii
genitiv-dativ singular
  • acar
  • acarului
plural
  • acari
  • acarilor
vocativ singular
  • acarule
  • acare
plural
  • acarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acaradverb

etimologie:

acar, acaresubstantiv neutru

etimologie:
  • ac + sufix -ar. MDA2 NODEX

acar, acaresubstantiv neutru

  • 1. Instrument de alamă sau de fier cu capetele curbate, folosit de femeile de la țară pentru a construi în jurul lui conciul. MDA2
etimologie:

acar, acarisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: macagiu
    • format_quote Acarul, care cu o zi înainte, dimineața, împărțea manifeste, zise: Eu las acul închis! DUMITRIU, N. 97. DLRLC
    • format_quote Locomotiva fluiera prelung, acarii își legănau lanternele în noapte. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 48. DLRLC
etimologie:
  • Ac + sufix -ar. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.