ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalație, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine. 2. Exalație, miros. 3. Fig. Adiere. O ușoară abureală de vânt (IBRĂILEANU). – Din aburi + suf. -eală.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABUREÁLĂ s. v. miros.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abureálă s. f., g.-d. art. aburélii; pl. aburéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abureálă f., pl. eli. Acțiunea de a aburi, de a expune la abur. Abur condensat depus pe geamuri și pe alte obĭecte netede și recĭ aduse la căldură. Boare, zefir, adiere, vînt lin.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abureală, abureli s. f. 1. minciună, păcăleală 2. joc erotic premergător actului sexual
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink