ABSTRÁGE, abstrág, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context. – Din fr. abstraire (după trage).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ABSTRÁGE abstrág tranz. A considera izolat; a desprinde dintr-un ansamblu. /<lat. abstrahere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSTRÁGE vb. III tr. A judeca, a considera izolat, a desprinde dintr-un context. [< lat. abstrahere, cf. fr. abstraire, după trage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abstráge vb. I. tr. a efectua o abstractizare. II. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare. (după fr. abstraire, lat. abstrahere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSTRÁGE, abstrág, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde dintr-un complex; a lua în considerare în mod izolat, făcând abstracție de rest. – Fr. abstraire (după trage).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

abstráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abstrág, imperf. 3 sg. abstrăgeá; part. abstrás
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

abstráge vb. (sil. mf. abs-) → trage
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*abstrág, -trás, a -tráge v. tr. (lat. ábs-traho, -tráhere, după trag). Fac abstracțiune: să abstragem faptu cutare, să abstragem că părțile nu-s egale.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink