ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. 1. Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. – Din fr. abstinence, lat. abstinentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSTINÉNȚĂ s.f. Faptul de a-și impune anumite restricții; abținere de la anumite excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinence, lat. abstinentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abstinénță s. f. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune. (< fr. abstinence, lat. abstinentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. Faptul de a-și impune anumite restricții, abținerea de la excese. – Fr. abstinence (lat. lit. abstinentia).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ABSTINÉNȚĂ s. (livr.) abstențiune, continență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

abstinénță s. f., g.-d. art. abstinénței; pl. abstinénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*abstinénță f., pl. e (lat. abstinentia). Starea de abstinent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink