ABONAMÉNT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. Abonament la radio. – Din fr. abonnement.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABONAMÉNT ~e n. Document prin care, în schimbul unei sume de bani, se obține, pentru un anumit timp, dreptul de a se folosi de unele servicii (de a primi o publicație, de a asista la spectacole etc.). /<fr. abonnement
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABONAMÉNT s.n. Convenție prin care, în schimbul unei sume (plătite înainte), se obțin pe un timp limitat unele servicii, anumite publicații etc.; dovadă prin care se certifică această convenție; suma care se plătește pentru această convenție. [< fr. abonnement].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abonamént s. n. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție. (< fr. abonnement)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABONAMÉNT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține pe o anumită perioadă un anumit drept; (concr.) dovadă care atestă acest drept; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. Abonament la un ziar. – După fr. abonnement.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABONAMÉNT s. (înv.) subscriere. (Are ~ la o revistă.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abonamént s. n., pl. abonaménte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*abonamént n., pl. e (fr. abonnement). Învoĭală pin [!] care, în schimbu uneĭ sume de bani, ți se furnisează [!] ceva pe un timp hotărît: abonament la un ziar, la un teatru. Suma plătită p. această învoĭală: un abonament de 200 de francĭ pe an.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abonamént-legitimáție s.n. Legitimație care, în schimbul unei sume de bani, permite posesorului să călătorească cu anumite mijloace de transport ◊ „I.T.B.-ul va pune în vânzare și noul tip de abonament-legitimație cu durată nelimitată (până la pierdere sau deteriorare).” R.l. 12 X 77 p. 5 (din abonament + legitimație)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
legitimáție-abonamént s.f. Document care servește atât ca legitimație cât și ca abonament ◊ „La recentul turneu internațional de box, unuia dintre fotoreporterii noștri, deși a prezentat legitimația-abonament de intrare, eliberată de U.C.F.S., nu i-a fost, pur și simplu, permis accesul pe stadionul Republicii.” I.B. 6 IX 66 p. 3. ◊ „[...] posesorii de legitimații-abonament [...] se vor prezenta [...] pentru a-și ridica tichetele de locuri, fără de care nu vor avea acces pe stadion.” I.B. 11 IV 85 p. 7 (din legitimație + abonament)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink