ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Din fr. abominable, lat.abominabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de michel | Semnalează o greșeală | Permalink

ABOMINÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă groază; înfiorător; cutremurător. 2) Care trezește dezgust, scârbă; dezgustător. /<lat. abominabilis, fr. abominable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABOMINÁBIL, -Ă adj. Îngrozitor, înfiorător, oribil; dezgustător, urât. [Cf. fr. abominable, it. abominabile].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abominábil, -ă adj. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant. (< fr. abominable, lat. abominabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. (Franțuzism) Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Fr. abominable (lat. lit. abominabilis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ABOMINÁBIL adj. v. cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, respingător, sângeros, teribil, zguduitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Abominabil ≠ adorabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Abominabil ≠ admirabil, adorabil, agreabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

abominábil adj. m., pl. abominábili; f. sg. abominábilă, pl. abominábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*abominábil adj. (lat. abominabilis, „aruncat de la auspiciĭ”). Oribil, dezgustător; om, crimă, timp abominabil. Adv. În mod abominabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink