ABNÓRM, -Ă, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. – Din germ. abnorm.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ABNÓRM, -Ă adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. [Cf. germ. abnorm < lat. abnormis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abnórm, -ă adj. anormal, neobișnuit. (< germ. abnorm, lat. abnormis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

abnórm adj. m., pl. abnórmi; f. sg. abnórmă, pl. abnórme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink