ÁBLAUT, ablauturi, s. n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁBLAUT s.n. Termen folosit de germaniști pentru alternanța vocalică; apofonie. [< germ. Ablaut].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

áblaut s. n. apofonie. (< germ. Ablaut)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

áblaut (a-blaut / ab-laut) s. n., áblauturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁBLAUT s. (FON.) apofonie. (~ul reprezintă alternanța între vocalele din tema unui cuvânt.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

áblaut s. n. (sil. -laut), pl. áblauturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink