ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. A renega public o credință religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ABJURÁ abjúr tranz. (doctrine, concepții, etc.) A renega în mod public. /<lat. abjurare, fr. abjurer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABJURÁ vb. I. tr. (Rar) A renega public o religie. ♦ A renunța la o doctrină, la o părere etc. [< fr. abjurer, lat. abiurare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abjurá vb. tr. a renega public o credință, o doctrină, o opinie. (< fr. abjurer, lat. abiurare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. (Rar) A se lepăda de o credință; a renega o doctrină, o părere etc. – Fr. abjurer (lat. lit. abjurare).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ABJURÁ vb. a se lepăda, a renega. (A ~ de la o credință.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

abjurá vb., ind. prez. 1 sg. abjúr, 3 sg. și pl. abjúră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*abjúr, a -á v. tr. (lat. ab-júro, -are). Renunț publicamente de la o religiune. Fig. Renunț la o opiniune, la un sentiment
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink