ABIOTROFÍE s. f. Scădere a vitalității unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacității de adaptare-apărare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ABIOTROFÍE f. Slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism. [Sil. -bi-o-tro-] /<fr. abiotrophie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABIOTROFÍE s.f. Slăbire, încetare a funcțiilor unui țesut, ale unui organism sau organ. [Gen. -iei. / < fr. abiotrophie, cf. gr. a – fără, bios – viață, trophe – hrană].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abiotrofíe s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

abiotrofíe (-bi-o-tro) s.f., art. abiotrofía, g.-d. abiotrofíi, art. abiotrofíei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

abiotrofíe s. f. (sil. -bi-o-tro-) → trofie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink