ABIÓTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viață, incompatibil cu viața. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABIÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de abioză; propriu abiozei. [Sil. a-bi-o-tic] /<fr. abiotique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABIÓTIC, -Ă adj. Lipsit de viață. [< fr. abiotique, cf. gr. a – fără, bios – viață].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abiótic, -ă adj. lipsit de viață. (< fr. abiotique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABIÓTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viață, fără viață. [Pr.: -bi-o-]
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
abiótic adj. → biotic
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ABIÓTIC, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + biotikos „de viață”) adj. (BIOL.) Lipsit de viață. Temperatura, umiditatea etc. sunt factori a. ai mediului.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink