ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogène.
Sursa: DEX '96 (1996) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogène.
Sursa: DEX-S (1988) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ABIOGÉN ~ă (~i, ~e) Care nu este de origine organică. /<fr. abiogéne
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

abiogén, -ă adj. în absența materiei vii. (din fr. abiogène)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

abiogén (-bi-o-) adj. m., pl. abiogéni; f. abiogénă, pl. abiogéne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

abiogén adj. m., pl. abiogéni; f. sg. abiogénă, pl. abiogéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink