10 definiții pentru «abandon»   declinări

ABANDÓN, abandonuri, s. n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunțare la un drept. 3. Renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă. – Din fr. abandon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

ABANDÓN ~uri n. 1) v. A ABANDONA. 2) Renunțare a unui concurent de a continua o probă în care este angajat. ◊ ~ de familie părăsirea familiei, a copiilor de către persoana care are obligația legală de a-i întreține. /<fr. abandon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABANDÓN s.n. Renunțare definitivă, părăsire fără intenția de a reveni la ceva. ♦ (Sport) Renunțare a unui concurent la continuarea probei în care este angajat. ◊ Abandon familial = părăsire a copiilor sau a familiei. [Pl. -nuri. / < fr. abandon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abandón s. n. părăsire, renunțare. ◊ ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei. ♦ (sport) retragere dintr-o competiție. (< fr. abandon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ABANDÓN s. n. Renunțare la un bun sau la un drept. ♦ Părăsire de către cineva a copiilor sau a familiei. ♦ Renunțarea unui concurent la continuarea probei, într-o întrecere sportivă. – Fr. abandon.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ABANDÓN s. abandonare, părăsire. (~ul familiei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

abandón s. n., pl. abandónuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*abandón n., pl. urĭ (fr. abandon). Barb. Jur. Părăsire. Cedarea unuĭ lucru.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunța la ceva, de a părăsi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infracțiune care constă în săvîrșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cei îndreptățiți la aceasta, a uneia din următoarele fapte: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunîndu-l la suferințe fizice și morale; b) neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere prevăzută prin lege; c) neplata cu rea-credință a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească. ♦ A. economic = părăsirea unor bunuri materiale proprietate particulară, obștească sau de stat (ex.: părăsirea navelor naufragiate care după o anumită perioadă intră în proprietatea statului în ale cărui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renunțare a unui concurent de a continua participarea la o probă în care este angajat.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

abandón s.n. 1 (jur.) Părăsire a copiilor, a familiei etc. de către persoana care are obligația legală de întreținere. Abandonul de minori intră sub incidența penală. 2 Renunțare la un bun sau la un drept. Au rămas fără case, nu în urma unui abandon, ci prin abuzurile unor legi nedrepte. 3 Renunțare a unui concurent la participarea sau la continuarea participării într-o probă sportivă. 4 Părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare. • pl. -uri. / <fr. abandon. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Neoficial | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Autorii DEXI sunt în special cercetători științifici principali la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Academiei Române, Filiala Iași, și cadre didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza“, Iași. - CristinaDianaN