ațapoc sn [At: CIHAC II, 430 / V: ațapcă sf -pucă sf oț- / Pl: ~oci / E: ns cf bg чепку, rs стенка, остеноку] (Reg) Așchie.

‡AȚAPOC = OȚAPOC.

ațapóc, V. oțapoc.

ațapcă sf vz ațapoc

ațapucă sf vz ațapoc

oțapcă sf vz ațapoc corectat(ă)

oțapóc n., pl. oace (vsl. *ot-cĭepokŭ, d. cĭepati, a despica; rut. otcúpok, rus. oščépok, ceh. océpek. V. țeapă). Vechĭ. Așchie, țeapcă. – Și aț-.