AȘEZĂTÓR, -OÁRE, așezători, -oare, adj. (Înv. și arh.) Care s-a stabilit cu locuința într-o localitate. – Din așeza + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AȘEZĂTÓR adj. v. fixat, sedentar, stabil, statornic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AȘEZĂTÓR s. v. ctitor, fondator, întemeietor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink