AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii; spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A AȘCHIÁ ~éz tranz. 1) A tăia în așchii. 2) (obiecte, mai ales lemn) A prelucra prin desprindere de așchii. [Sil. -chi-a] /Din așchie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

așchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. așchiéz, 3 sg. și pl. așchiáză, 1 pl. așchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. așchiéze ger. așchiínd (sil. -chi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

așchiéz v. tr. (d. așchie). Cĭoplesc lemnu tăind așchiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink