căutare avansată
Din totalul de 128 sunt afișate 16 definiții pentru tină, tine, tu, ține, țîne   conjugări / declinări

tíne v. tu
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tíne, ac. luĭ tu (din maĭ vechĭu tene, te, k *me, mă, mene, mine. V. mine).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PER TU adv. (In expr.) A fii per tu cu cineva = a spune cuiva „tu” când i te adresezi, a tutui; a fii prieten apropiat al cuiva. – După germ. per du.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TÍNĂ s. f. (Reg.) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din sl. tina.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TU pron. pers. 2 sg. 1. (Ține locul numelui persoanei căreia i se adresează vorbitorul; cu funcție de subiect) Tu râzi. ◊ (Impersonal) Tu școală, tu studi, și el un golan.Expr. Nici tu..., nici tu... = nimic din ceea ce ar trebui s-au teai aștepta să fie. 2. (La dativ, în formele ție, îți, ți, -ți, ți-) Nu țil dau. ◊ (Cu funcție de complement indirect, indicând posesiunea) Tacăți gura! ◊ (Cu funcție atributivă, indicând posesiunea) Ai săți vezi mama. (Impersonal) Țiai găsit! (Cu valoare de dativ etic) Ți le spunea toate pe de rost. 3. (La acuzativ, în formele te, -te, te-) Am de gând să te mărit. ◊ (Intră în compunerea unor verbe l-a diateza reflexivă) Unde te trezești? ◊ (Impersonal) Ia te uită l-a el! ◊ (Precedat de prepoziți, în forma tine) Am în tine toată nădejdea. 4. (La vocativ) Tu, cel care privești încoace! 5. (Urmat de „unul”, „una”, l-a diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Tu unul nu ști. [Dat. ție, îți, ți, -ți, ți-; acuz. tine, te, -te, te-] – Lat. tu.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚINE, țin, vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva în mână (s-au în brațe etc.) și a nu lăsa să scape. ◊ Expr. Ai ține (cuiva) lumânarea (s-au lumina) = a) a fii naș cuiva l-a cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieți cu o lumânare aprinsă în mână (dupe un vechi obicei creștin). Ai ține (cuiva) cununa = a fii naș (cuiva) l-a cununie. A ține frânele țări (s-au împărăției etc.) = a conduce, a stăpâni, a guverna o țară etc. A ține pe cineva (s-au ceva) în mână = a avea pe cineva (s-au ceva) în puterea sa, a dispune de cineva (s-au de ceva) dupe bunulplac; a avea pe cineva (s-au ceva) l-a mână. A ține ursita (s-au soarta) cuiva (în mână) = a fii stăpân pe viața cuiva și a dispune de ea dupe bunul său plac. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, „de dupe” s-au „pe dupe”, arată partea de care se apucă) Ținem pe bunic de mână. (Refl. recipr.) Mergeau ținânduse de mână. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, arată partea s-au capătul de care e apucat un obiect s-au chiar obiectul însuși) Ține de nuia. ♦ (La imper.) Ia! primește! ♦ (Determinat prin „în brațe” s-au „îmbrățișat”) A cuprinde pe cineva cu brațele în semn de dragoste, de prietenie; a îmbrățișa. ♦ (Determinat prin „în mână”) A mânui o armă, o unealtă, un instrument etc. ♦ (La volei, polo pe apă etc.; în expr.) A ține mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa s-au de a o trimite adversarului. 2. A susține un obiect greu (ridicat de l-a pământ) și a nul lăsa să cadă. 3. A sprijini pe cineva să nu cadă. ♦ Intranz. A nu lăsa k ceva care atârnă s-au plutește să cadă s-au să se scufunde. 4. A cuprinde, a purta, p. ext. a suporta. Expr. A nul (mai) ține pe cineva pământul = a nu mai putea fii suportat din cauza răutăți, fărădelegilor etc. A nul (mai) ține pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerăbdare etc. A nul mai ține (pe cineva) pielea = a fii foarte fericit, foarte mândru. II. 1. Refl. A se prinde cu mâinile de ceva s-au de cineva. ♦ A apăsa, a comprima o parte a corpului (pentru ai încetini funcția, a potoli o senzație dureroasă etc.). ♦ A se menține întrun loc, a nu se prăbuși, a nu cădea de undeva. Se ține tare în șa. 2. Refl. A fii prins s-au fixat ușor de ceva, a fii legat prea slab de ceva. Se ținea decât întrun cui.Intranz. și refl. A fii bine fixat s-au înțepenit undeva (și a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda). Cuiul (se) ține bine. 3. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. „de” s-au „dupe”) A merge în urma cuiva, pășind cât mai aproape de el și a nul părăsi nicio clipă; p. ext. a fii mereu împreună cu cineva, a fii nelipsit de lângă cineva. ♦ A sta mereu în drumul, în preajma s-au în urma cuiva, stăruind cu o rugăminte; a urmări pe cineva cu stăruințele sale, cu insistențele sale pentru ai câștiga simpatia, dragostea. ♦ A se loa dupe cineva, a imita pe cineva, a loa k exemplu, k model pe cineva. 4. Refl. (Cu determinări modale) A urma unul dupe altul, a se înșirui. Automobilele se țineau lanț. 5. Refl. A se îndeletnici mult (s-au decât) cu..., a se preocupa neîntrerupt (s-au decât) de..., a nu se lăsa de... ◊ Expr. A se ține de ale sale = ași vedea de treabă. 6. Intranz. și refl. A face parte integrantă dintrun tot; (despre unelte) a face parte dintrun sortiment, dintro garnitură etc. ♦ A face parte din bunurile cuiva, a aparține cuiva. 7. Intranz. A se referi l-a..., a fii în legătură cu..., a face parte din... ♦ A fii de datoria, de competența cuiva; a privi, a interesa pe cineva. 8. Intranz. A fii legat sufletește de ceva; p. ext. a avea pentru cineva o afecțiune puternică, a iubi pe cineva. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „cu”) A loa apărarea s-au partea cuiva, a susține pe cineva, a fii de partea cuiva. 9. Intranz. (Urmat de un verb l-a conjunctiv) A dori mult k ceva să se întâmple, să se facă s-au să fie; a simți imboldul de a face ceva. III. 1. Tranz. A face k trupul (s-au o anumită parte a lui) să stea mai mult timp întro anumită poziție s-au atitudine, ◊ Expr. A ține nasul sus s-au (refl.) a se ține cu nasul pe sus = a fii obraznic, încrezut, pretențios. A ține capul sus s-au (refl.) a se ține cu capul pe sus = a fii mândru, orgolios. ♦ (Pop.) A se uita fix l-a cineva s-au ceva. 2. Tranz. A face pe cineva s-au ceva să stea un timp oarecare întrun anumit loc.Expr. A ține (pe cineva s-au ceva) în evidență = a avea (pe cineva s-au ceva) în vedere; a da o atenție deosebită. A ține (ceva) în suspensie = a nu se pronunța s-au a nu se hotărî (asupra unui lucru), ♦ A da cuiva locuință, sălaș, cazare; a nu lăsa (pe cineva) să plece în altă parte. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „l-a” s-au „în”) A sili, a forța pe cineva să stea întrun anumit loc. Expr. A ține (pe cineva) l-a pastramă = a lăsa pe cineva să rabde de foame. ♦ A lipsi pe cineva de libertate, al face să stea închis, legat. 3. Tranz. A face k cineva s-au ceva să nu se poată mișca din loc (prinzândul cu mâinile s-au legândul); a imobiliza. Expr. A ține pe cineva sub papuc (s-au sub picior) = a stăpâni, a domina pe cineva. 4. Tranz. A face k cineva s-au ceva să stea s-au să rămână un timp oarecare întro anumită stare; a menține. 5. Tranz. (Cu determinările „pe loc” s-au „în loc”) A opri pe cineva s-au ceva din mersul său, făcândul să rămână pe loc, al împiedica săși urmeze drumul. ◊ Expr. Ai ține cuiva drumul (s-au calea) = a) a opri pe cineva din drumul său, împiedicândul să treacă înainte; a sta în calea cuiva; b) a pândi trecerea cuiva, a aștepta pe cineva în drum și al opri pentru ai adresa o rugăminte; c) (pop.) a urmări pe cineva în mod insistent (pentru ai câștiga bunăvoința, dragostea); a fii mereu în calea cuiva. A ține drumul (s-au calea, drumurile) = a) a practica tâlhăria l-a drumul mare; b) a umbla fără rost, haimana. (Pop.) Ai ține cuiva drumul legat = a împiedica acțiunile cuiva, libertatea cuiva. A ține (pe cineva) de vorbă = a sta de vorbă cu cineva (nelăsândul săși vadă de lucru). 6. Tranz. A face pe cineva să aștepte. 7. Refl. (Rar) A sta mai mult timp întrun anumit loc.Expr. A se ține în rezervă (s-au l-a o parte, l-a distanță) = a nu loa parte l-a ceva, a se abține de l-a ceva. A se ține sufletul în cineva = a fii viu, a trăi. ♦ (Pop.) Ași duce traiul, a viețui, a trăi (undeva). 8. Refl. A sta întro anumită poziție, a loa s-au a avea o anumită atitudine s-au ținută. Se ținea drept. ◊ Expr. A nu se mai (putea) ține pe (s-au în) picioare = a cădea (de osteneală, de somn, de boală etc.). 9. Refl. (Pop., determinat prin „mândru”, „mare”, „tare” s-au un echivalent al acestora) A fii mândru, încrezut; a se mândri, ași loa aere de superioritate, a face pe grozavul. 10. Tranz. A înfrâna, a stăpâni, a domina un sentiment, o pornire etc. Abia își ține lacrimile. (Refl.) (Urmat de un verb l-a conjunctiv în forma negativă) Deabia se ține să nu râdă.Expr. Ași ține firea = ași păstra liniștea, calmul, cumpătul; a se stăpâni. ♦ (Urmat de un verb l-a conjunctiv s-au de determinări introduse prin prep. „de”, „de l-a”) A opri pe cineva de l-a ceva, a împiedica pe cineva să facă ceva; a reține. IV. 1. Tranz. A păstra un lucru întrun anumit loc (pentru al pune l-a adăpost s-au al avea l-a îndemână în caz de trebuință). ♦ A păstra mult timp un lucru pentru a se folosi de el în vitor. ♦ (Construit cu un complement în dativ s-au introdus prin prep. „pentru”) A opri, a rezerva un lucru pentru cineva. ♦ A păstra un anumit timp un obiect primit de l-a cineva în acest scop. ♦ A opri ceva (ce nui aparține) l-a sine s-au pentru sine; a reține pe nedrept. 2. Tranz. A nu lăsa k ceva să dispară, să se distrugă, să se altereze etc.; a păstra neatins și neschimbat, a conserva. ◊ Expr. A ține legătura cu cineva = a rămâne în (strânsă) legătură cu cineva, a păstra legătura cu cineva. A ține cuiva (s-au, reg., a ține pe cineva) mânie (s-au pizmă, supărare, alean) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva. A ține taina (s-au secretul) s-au a ține (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvălui, a nu da pe față, a nu destăinui un secret. A ține minte = a nu uita (ceva), ași aminti de... ♦ A cruța, a nu distruge. ♦ (Pop.) A păstra cuiva dragoste, a nu părăsi pe cineva. 3. Tranz. A păstra o stare s-au o calitate vreme mai îndelungată. ◊ Expr. Ai ține cuiva cald (s-au, intranz., de cald) = ai fii cuiva de folos, ai prinde bine. (Intranz.) Ai ține (cuiva) de frig = a apăra de frig. Ai ține (cuiva) de foame (s-au de sete) = a sătura (înlocuind altă hrană mai potrivită). A ține (cuiva) de urât = a sta împreună cu cineva vorbindui, distrândul pentru ai alunga singurătatea s-au plictiseala. 4. Tranz. A urma mereu același drum (s-au aceeași cale, aceeași direcție), a nu se abate din drum; a umbla întrun anumit loc; p. ext. a merge (s-au a o loa) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a străbate, a trece printrun loc. (Refl.) (Determinat prin „de drum”) Ținete de drumul acesta până acasă.Expr. (înv.) A ține marea s-au (intranz.) a ține spre plina mare = a naviga în larg. 5. Tranz. A respecta cu strictețe, a împlini întocmai; a păzi (o normă, o învoială, un angajament, o lege). ♦ A sărbători, a prăznui, a cinsti (o zi de sărbătoare). ◊ Expr. A ține zile pentru cineva = a posti k săi meargă cuiva bine, să i se împlinească o dorință. ♦ Refl. A persevera în..., a nu se îndepărta de..., a nu se abate de l-a..., a rămâne consecvent cu... ◊ Expr. (Intranz.) A ține l-a vorba sa = a rămâne nestrămutat întro hotărâre, a nu reveni asupra celor spuse, a nuși schimba hotărârea. 6. Refl. și intranz. (De obicei cu determinările „bine”, „tare”, „dârz”) A se menține în condiți bune, a nu se da bătut, a nu se lăsa înduplecat; a rezista. ◊ Expr. (Refl.) A se ține (s-au, tranz., a ține pe cineva) treaz = a rămâne (s-au a determina pe cineva să rămână) treaz, a nu (se) lăsa să fie prins de somn. (Refl.) A se ține gata = a sta pregătit (pentru a face ceva). (Refl.) Ținete (s-au te ține) bine s-au (intranz.) ține bine! formulă de îndemn și de încurajare. (Refl.) Să se țină bine! formulă de amenințare. ♦ Intranz. A rezista l-a o încercare s-au l-a o probă, a suporta ceva. Calul ține l-a galop. 7. Refl. și tranz. A se afla s-au a face să se afle în deplină sănătate și putere. ◊ Expr. A (se) ține viu (s-au în viață, cu zile etc.) = a (se) menține în viață; a trăi s-au a face să trăiască. ♦ Refl. A se păstra, a se conserva. V. Tranz. 1. A ocupa, a avea (un loc). ◊ Expr. A ține loc de... = a face serviciul de..., a îndeplini funcția de..., a servi drept..., a fii întrebuințat k... 2. A stăpâni (un loc). ♦ A apăra un loc de invazia dușmanului, a opri (cu armele) intrarea întrun loc. 3. A avea (pe cineva) în serviciul său. 4. A avea sub conducerea, direcția s-au administrația sa; a fii însărcinat cu o funcție (și a o exercita). ◊ Expr. A ține casa (s-au contabilitatea) = a fii casier (s-au contabil). A ține socotelile = a fii însărcinat cu socoteala intrări și ieșiri banilor întro întreprindere. 5. A poseda animale și a le crește (pentru folosul carel dau). 6. A avea în posesiune o întreprindere; a avea în folosință pe timp limitat o proprietate; a deține (în calitate de chiriaș, de arendaș). 7. (Pop.) A avea de vânzare (o marfă în prăvălie). VI. Tranz. 1. A suporta toată cheltuiala necesară întrețineri unei case, unei gospodări etc. ◊ Expr. A ține casă (cu cineva) = a conviețui cu cineva (în calitate de soț și soție). A ține casă mare = a duce trai bogat, luxos. A ține casă (s-au masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți. Ași ține rangul = a avea un fel de viață potrivit cu rangul care îl ocupă. ♦ A da cuiva cele necesare pentru a trăi (mai ales hrană); a întreține. ◊ Expr. A ține (pe cineva) l-a școală (s-au l-a studi) = a trimite (pe cineva) l-a școală, suportând cheltuielile necesare. ♦ Tranz. și refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A (se) hrăni. ◊ Expr. (Tranz.) Ași ține capul (s-au viața, zilele, sufletul) cu... = a se hrăni, a trăi cu... ♦ Refl. A face față cheltuielilor necesare vieți; a se întreține, a trăi. 2. A purta cuiva de grijă, a avea grijă de cineva, a îngriji pe cineva. ◊ Expr. A ține pe cineva k pe (s-au în) palmă = a îngriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, împlinindui-se toate dorințele. A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine. 3. (Pop.) A fii căsătorit cu cineva. ♦ (Construit cu dat. pron.) A avea un amant. ♦ Refl. recipr. A avea cu cineva relați de dragoste (în afara căsătoriei), a trăi cu cineva (în concubinaj). VII. 1. Intranz. A dura, a dăinui. ♦ (Despre provizi) A ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp). 2. Tranz. (Despre boli s-au dureri trupești) A nu mai slăbi pe cineva, a nul lăsa, a nui da pace. ♦ (Despre organe s-au părți ale corpului) A produce dureri. 3. Intranz. A se întinde, a se prelungi (întro direcție). VIII. Tranz. 1. (Exprimă, împreună cu determinarea sa, o acțiune s-au o stare indicată de determinare, cu valoarea stilistică a unui prezent de durată) A face să dureze, să se manifeste. De bucurie ținu masa trei zile.Expr. A o ține decât (s-au tot) o (s-au întro) fugă (ori o gură, un plâns etc.) s-au a ține fuga (ori plânsul, gura etc.) întruna (s-au totuna) = a o duce înainte fără întrerupere, fără a slăbi o clipă, fără a se opri (din fugă, din plâns etc.). A (o) ține înainte (s-au întruna) că... = a susține cu tărie, cu insistență că... A (o) ține (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continoa (să...) A ține pas cu vremea (s-au pasul vremi) = a fii l-a modă, a fii în spiritul vremi, a nu rămâne în urmă. ♦ (Cu determinări introduse prin locuțiunile „tot în...” s-au „decât în...”) A nu mai slăbi pe cineva cu... 2. (în loc. vb.; cu sensul dat de determinări) A ține o vorbire (s-au un discurs, un cuvânt) = a vorbi, a cuvânta unui auditoriu. A ține judecată = a judeca. A ține sfat = a se sfătui, a delibera. A ține luptă (s-au război, bătălie, foc) = a se lupta, a se război cu cineva. A ține strajă = a străjui, a sta de strajă. A ține locul cuiva = a înlocui pe cineva. IX. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. Te țineam mai tânăr!Expr. (Tranz.) A ține (pe cineva) de rău = a mustra, a dojeni, a certa, a ocărî (pe cineva). X. Tranz. (Pop.) A obliga l-a o cheltuială, a necesita o cheltuială, a costa. [Prez. ind. și: (reg.) țiu.Var.: ținéa vb. II] – Lat. tenere.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PER TÚ adv. (În expr.) A fii per tu cu cineva = a spune cuiva „tu” când i te adresezi, a tutui; a fii prieten apropiat al cuiva. – După germ. per du.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

TÍNĂ s. f. (Reg.) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din sl. tina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TU pron. pers. 2 sg. 1. (Ține locul numelui persoanei căreia i se adresează vorbitorul; cu funcție de subiect) Tu râzi. ♦ (Impersonal) Tu școală, tu studi, și el un golan.Expr. Nici tu..., nici tu... = nimic din ceea ce ar trebui s-au teai aștepta să fie. 2. (La dativ, în formele ție, îți, ți, -ți, ți-) Nu țil dau. ◊ (Cu funcție de complement indirect, indicând posesiunea) Tacăți gura! ◊ (Cu funcție atributivă, indicând posesiunea) Ai săți vezi mama. ◊ (Impersonal) Țiai găsit! ◊ (Cu valoare de dativ etic) Ți le spunea toate pe de rost. 3. (La acuzativ, în formele te, -te, te-) Am de gând să te mărit. ◊ (Intră în compunerea unor verbe l-a diateza reflexivă) Unde te trezești? ◊ (Impersonal) Ia te uită l-a el! ◊ (Precedat de prepoziți, în forma tine) Am în tine toată nădejdea. 4. (La vocativ) Tu, cel care privești încoace! 5. (Urmat de „unul”, „una”, l-a diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Tu unul nu ști. [Dat. ție, îți, ți, -ți, ți-; acuz. tine, te, -te, te-] – Lat. tu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÍNE, țin, vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva în mână (s-au în brațe etc.) și a nu lăsa să scape. ◊ Expr. Ai ține (cuiva) lumânarea (s-au lumina) = a) a fii naș cuiva l-a cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieți cu o lumânare aprinsă în mână (dupe un vechi obicei creștin). Ai ține (cuiva) cununa = a fii naș (cuiva) l-a cununie. A ține frânele țări (s-au împărăției etc.) = a conduce, a stăpâni, a guverna o țară etc. A ține pe cineva (s-au ceva) în mână = a avea pe cineva (s-au ceva) în puterea sa, a dispune de cineva (s-au de ceva) dupe bunul plac; a avea pe cineva (s-au ceva) l-a mână. A ține ursita (s-au soarta) cuiva (în mână) = a fii stăpân pe viața cuiva și a dispune de ea dupe bunul său plac. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, „de dupe” s-au „pe dupe”, arată partea de care se apucă) Ținem pe bunic de mână. (Refl. recipr.) Mergeau ținânduse de mână.Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, arată partea s-au capătul de care e apucat un obiect s-au chiar obiectul însuși) Ține de nuia. ♦ (La imper.) Ia! primește! ♦ (Determinat prin „în brațe” s-au „îmbrățișat”) A cuprinde pe cineva cu brațele în semn de dragoste, de prietenie; a îmbrățișa. ♦ (Determinat prin „în mână”) A mânui o armă, o unealtă, un instrument etc. ♦ (La volei, polo pe apă etc.; în expr.) A ține mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa s-au de a o trimite adversarului. 2. A susține un obiect greu (ridicat de l-a pământ) și a nul lăsa să cadă. 3. A sprijini pe cineva să nu cadă. ♦ Intranz. A nu lăsa k ceva care atârnă s-au plutește să cadă s-au să se scufunde. 4. A cuprinde, a purta, p. ext. a suporta. ◊ Expr. A nul (mai) ține pe cineva pământul = a nu mai putea fii suportat din cauza răutăți, fărădelegilor etc. A nul (mai) ține pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerăbdare etc. A nul mai ține (pe cineva) pielea = a fii foarte fericit, foarte mândru. II. 1. Refl. A se prinde cu mâinile de ceva s-au de cineva. ♦ A apăsa, a comprima o parte a corpului (pentru ai încetini funcția, a potoli o senzație dureroasă etc.). ♦ A se menține întrun loc, a nu se prăbuși, a nu cădea de undeva. Se ține tare în șa. 2. Refl. A fii prins s-au fixat ușor de ceva, a fii legat prea slab de ceva. Se ținea decât întrun cui.Intranz. și refl. A fii bine fixat s-au înțepenit undeva (și a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda). Cuiul (se) ține bine. 3. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. „de” s-au „dupe”) A merge în urma cuiva, pășind cât mai aproape de el și a nul părăsi nici o clipă; p. ext. a fii mereu împreună cu cineva, a fii nelipsit de lângă cineva. ♦ A sta mereu în drumul, în preajma s-au în urma cuiva, stăruind cu o rugăminte; a urmări pe cineva cu stăruințele sale, cu insistențele sale pentru ai câștiga simpatia, dragostea. ♦ A se loa dupe cineva, a imita pe cineva, a loa k exemplu, k model pe cineva. 4. Refl. (Cu determinări modale) A urma unul dupe altul, a se înșirui. Automobilele se țineau lanț. 5. Refl. A se îndeletnici mult (s-au decât) cu..., a se preocupa neîntrerupt (s-au decât) de..., a nu se lăsa de... ◊ Expr. A se ține de ale sale = ași vedea de treabă. 6. Intranz. și refl. A face parte integrantă dintrun tot; (despre unelte) a face parte dintrun sortiment, dintro garnitură etc. ♦ A face parte din bunurile cuiva, a aparține cuiva. 7. Intranz. A se referi l-a..., a fii în legătură cu..., a face parte din... ♦ A fii de datoria, de competența cuiva; a privi, a interesa pe cineva. 8. Intranz. A fii legat sufletește de ceva: p. ext. a avea pentru cineva o afecțiune puternică, a iubi pe cineva. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „cu”) A loa apărarea s-au partea cuiva, a susține pe cineva, a fii de partea cuiva. 9. Intranz. (Urmat de un verb l-a conjunctiv) A dori mult k ceva să se întâmple, să se facă s-au să fie; a simți imboldul de a face ceva. III. 1. Tranz. A face k trupul (s-au o anumită parte a lui) să stea mai mult timp întro anumită poziție s-au atitudine. ◊ Expr. A ține nasul sus s-au (refl.) a se ține cu nasul pe sus = a fii obraznic, încrezut, pretențios. A ține capul sus s-au (refl.) a se ține cu capul pe sus = a fii mândru, orgolios. ♦ (Pop.) A se uita fix l-a cineva s-au ceva. 2. Tranz. A face pe cineva s-au ceva să stea un timp oarecare întrun anumit loc. ♦ Expr. A ține (pe cineva s-au ceva) în evidență = a avea (pe cineva s-au ceva) în vedere; a da o atenție deosebită. A ține (ceva) în suspensie = a nu se pronunța s-au a nu se hotărî (asupra unui lucru). ♦ A da cuiva locuință, sălaș, cazare; a nu lăsa (pe cineva) să plece în altă parte. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „l-a” s-au „în”) A sili, a forța pe cineva să stea întrun anumit loc. ◊ Expr. A ține (pe cineva) l-a pastramă = a lăsa pe cineva să rabde de foame. ♦ A lipsi pe cineva de libertate, al face să stea închis, legat. 3. Tranz. A face k cineva s-au ceva să nu se poată mișca din loc (prinzândul cu mâinile s-au legândul); a imobiliza. ◊ Expr. A ține pe cineva sub papuc (s-au sub picior) = a stăpâni, a domina pe cineva. 4. Tranz. A face k cineva s-au ceva să stea s-au să rămână un timp oarecare întro anumită stare; a menține. 5. Tranz. (Cu determinările „pe loc” s-au „în loc”) A opri pe cineva s-au ceva din mersul său, făcândul să rămână pe loc, al împiedica săși urmeze drumul. ◊ Expr. Ai ține cuiva drumul (s-au calea) = a) a opri pe cineva din drumul său, împiedicândul să treacă înainte; a sta în calea cuiva; b) a pândi trecerea cuiva, a aștepta pe cineva în drum și al opri pentru ai adresa o rugăminte; c) (pop.) a urmări pe cineva în mod insistent (pentru ai câștiga bunăvoința, dragostea); a fii mereu în calea cuiva. A ține drumul (s-au calea, drumurile) = a) a practica tâlhăria l-a drumul mare; b) a umbla fără rost, haimana. (Pop.) Ai ține cuiva drumul legat = a împiedica acțiunile cuiva, libertatea cuiva. A ține (pe cineva) de vorbă = a sta de vorbă cu cineva (nelăsândul săși vadă de lucru). 6. Tranz. A face pe cineva să aștepte. 7. Refl. (Rar) A sta mai mult timp întrun anumit loc. ◊ Expr. A se ține în rezervă (s-au l-a o parte, l-a distanță) = a nu loa parte l-a ceva, a se abține de l-a ceva. A se ține sufletul în cineva = a fii viu, a trăi. ♦ (Pop.) Ași duce traiul, a viețui, a trăi (undeva). 8. Refl. A sta întro anumită poziție, a loa s-au a avea o anumită atitudine s-au ținută. Se ținea drept.Expr. A nu se mai (putea) ține pe (s-au în) picioare = a cădea (de osteneală, de somn, de boală etc.). 9. Refl. (Pop., determinat prin „mândru”, „mare”, „tare” s-au un echivalent al acestora) A fii mândru, încrezut; a se mândri, ași loa aere de superioritate, a face pe grozavul. 10. Tranz. A înfrâna, a stăpâni, a domina un sentiment, o pornire etc. Abia își ține lacrimile. (Refl.) (Urmat de un verb l-a conjunctiv în forma negativă) Deabia se ține să nu râdă.Expr. Ași ține firea = ași păstra liniștea, calmul, cumpătul; a se stăpâni. ♦ (Urmat de un verb l-a conjunctiv s-au de determinări introduse prin prep. „de”, „de l-a”) A opri pe cineva de l-a ceva, a împiedica pe cineva să facă ceva; a reține. IV. 1. Tranz. A păstra un lucru întrun anumit loc (pentru al pune l-a adăpost s-au al avea l-a îndemână în caz de trebuință). ♦ A păstra mult timp un lucru pentru a se folosi de el în vitor. ♦ (Construit cu un complement în dativ s-au introdus prin prep. „pentru”) A opri, a rezerva un lucru pentru cineva. ♦ A păstra un anumit timp un obiect primit de l-a cineva în acest scop. ♦ A opri ceva (ce nui aparține) l-a sine s-au pentru sine; a reține pe nedrept. 2. Tranz. A nu lăsa k ceva să dispară, să se distrugă, să se altereze etc.; a păstra neatins și neschimbat, a conserva. ◊ Expr. A ține legătura cu cineva = a rămâne în (strânsă) legătură cu cineva, a păstra legătura cu cineva. A ține cuiva (s-au, reg., a ține pe cineva) mânie (s-au pizmă, supărare, alean) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva. A ține taina (s-au secretul) s-au a ține (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvălui, a nu da pe față, a nu destăinui un secret. A ține minte = a nu uita (ceva), ași aminti de... ♦ A cruța, a nu distruge. ♦ (Pop.) A păstra cuiva dragoste, a nu părăsi pe cineva. 3. Tranz. A păstra o stare s-au o calitate vreme mai îndelungată. ◊ Expr. Ai ține cuiva cald (s-au, intranz., de cald) = ai fii cuiva de folos, ai prinde bine. (Intranz.) Ai ține (cuiva) de frig = a apăra de frig. Ai ține (cuiva) de foame (s-au de sete) = a sătura (înlocuind altă hrană mai potrivită). A ține (cuiva) de urât = a sta împreună cu cineva vorbindui, distrândul pentru ai alunga singurătatea s-au plictiseala. 4. Tranz. A urma mereu același drum (s-au aceeași cale, aceeași direcție), a nu se abate din drum; a umbla întrun anumit loc; p. ext. a merge (s-au a o loa) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a străbate, a trece printrun loc. (Refl.) (Determinat prin „de drum”) Ținete de drumul acesta până acasă.Expr. (înv.) A ține marea s-au (intranz.) a ține spre plina mare = a naviga în larg. 5. Tranz. A respecta cu strictețe, a împlini întocmai; a păzi (o normă, o învoială, un angajament, o lege). ♦ A sărbători, a prăznui, a cinsti (o zi de sărbătoare). ◊ Expr. A ține zile pentru cineva = a posti k săi meargă cuiva bine, să i se împlinească o dorință. ♦ Refl. A persevera în..., a nu se îndepărta de..., a nu se abate de l-a..., a rămâne consecvent cu... ◊ Expr. (Intranz.) A ține l-a vorba sa = a rămâne nestrămutat întro hotărâre, a nu reveni asupra celor spuse, a nuși schimba hotărârea. 6. Refl. și intranz. (De obicei cu determinările „bine”, „tare”, „dârz”) A se menține în condiți bune, a nu se da bătut, a nu se lăsa înduplecat; a rezista. ◊ Expr. (Refl.) A se ține (s-au, tranz., a ține pe cineva) treaz = a rămâne (s-au a determina pe cineva să rămână) treaz, a nu (se) lăsa să fie prins de somn. (Refl.) A se ține gata = a sta pregătit (pentru a face ceva). (Refl.) Ținete (s-au te ține) bine s-au (intranz.) ține bine! formulă de îndemn și de încurajare. (Refl.) Să se țină bine! formulă de amenințare. ♦ Intranz. A rezista l-a o încercare s-au l-a o probă, a suporta ceva. Calul ține l-a galop. 7. Refl. și tranz. A se afla s-au a face să se afle în deplină sănătate și putere. ◊ Expr. A (se) ține viu (s-au în viață, cu zile etc.) = a (se) menține în viață; a trăi s-au a face să trăiască. ♦ Refl. A se păstra, a se conserva. V. Tranz. 1. A ocupa, a avea (un loc). ◊ Expr. A ține loc de... = a face serviciul de..., a îndeplini funcția de..., a servi drept..., a fii întrebuințat k... 2. A stăpâni (un loc). ♦ A apăra un loc de invazia dușmanului, a opri (cu armele) intrarea întrun loc. 3. A avea (pe cineva) în serviciul său. 4. A avea sub conducerea, direcția s-au administrația sa; a fii însărcinat cu o funcție (și a o exercita). ◊ Expr. A ține casa (s-au contabilitatea) = a fii casier (s-au contabil). A ține socotelile = a fii însărcinat cu socoteala intrări și ieșiri banilor întro întreprindere. 5. A poseda animale și a le crește (pentru folosul carel dau). 6. A avea în posesiune o întreprindere; a avea în folosință pe timp limitat o proprietate; a deține (în calitate de chiriaș, de arendaș). 7. (Pop.) A avea de vânzare (o marfă în prăvălie). VI. Tranz. 1. A suporta toată cheltuiala necesară întrețineri unei case, unei gospodări etc. ◊ Expr. A ține casă (cu cineva) = a conviețui cu cineva (în calitate de soț și soție). A ține casă mare = a duce trai bogat, luxos. A ține casă (s-au masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți. Ași ține rangul = a avea un fel de viață potrivit cu rangul care îl ocupă. ♦ A da cuiva cele necesare pentru a trăi (mai ales hrană); a întreține. ◊ Expr. A ține (pe cineva) l-a școală (s-au l-a studi) = a trimite (pe cineva) l-a școală, suportând cheltuielile necesare. ♦ Tranz. și refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A (se) hrăni. ◊ Expr. (Tranz.) Ași ține capul (s-au viața, zilele, sufletul) cu... = a se hrăni, a trăi cu... ♦ Refl. A face față cheltuielilor necesare vieți; a se întreține, a trăi. 2. A purta cuiva de grijă, a avea grijă de cineva, a îngriji pe cineva. ◊ Expr. A ține pe cineva k pe (s-au în) palmă = a îngriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, împlinindui-se toate dorințele. A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine. 3. (Pop.) A fii căsătorit cu cineva. ♦ (Construit cu dat. pron.) A avea un amant. ♦ Refl. recipr. A avea cu cineva relați de dragoste (în afara căsătoriei), a trăi cu cineva (în concubinaj). VII. 1. Intranz. A dura, a dăinui. ♦ (Despre provizi) A ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp). 2. Tranz. (Despre boli s-au dureri trupești) A nu mai slăbi pe cineva, a nul lăsa, a nui da pace. ♦ (Despre organe s-au părți ale corpului) A produce dureri. 3. Intranz. A se întinde, a se prelungi (întro direcție). VIII. Tranz. 1. (Exprimă, împreună cu determinarea sa, o acțiune s-au o stare indicată de determinare, cu valoarea stilistică a unui prezent de durată) A face să dureze, să se manifeste. De bucurie ținu masa trei zile.Expr. A o ține decât (s-au tot) o (s-au întro) fugă (ori o gură, un plâns etc.) s-au a ține fuga (ori plânsul, gura etc.) întruna (s-au totuna) = a o duce înainte fără întrerupere, fără a slăbi o clipă, fără a se opri (din fugă, din plâns etc.). A (o) ține înainte (s-au întruna) că... = a susține cu tărie, cu insistență că... A (o) ține (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continoa (să...). A ține pas cu vremea (s-au pasul vremi) = a fii l-a modă, a fii în spiritul vremi, a nu rămâne în urmă. ♦ (Cu determinări introduse prin locuțiunile „tot în...” s-au „decât în...”) A nu mai slăbi pe cineva cu... 2. (În loc. vb.; cu sensul dat de determinări) A ține o vorbire (s-au un discurs, un cuvânt) = a vorbi, a cuvânta unui auditoriu. A ține judecată = a judeca. A ține sfat = a se sfătui, a delibera. A ține luptă (s-au război, bătălie, foc) = a se lupta, a se război cu cineva. A ține strajă = a străjui, a sta de strajă. A ține locul cuiva = a înlocui pe cineva. IX. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. Te țineam mai tânăr!Expr. (Tranz.) A ține (pe cineva) de rău = a mustra, a dojeni, a certa, a ocărî (pe cineva). X. Tranz. (Pop.) A obliga l-a o cheltuială, a necesita o cheltuială, a costa. [Prez. ind. și: (reg.) țiu.Var.: țineá vb. II] – Lat. tenem.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

VOI1 pron. pers. 2 pl. 1. (Înlocuiește numele persoanelor cărora li se adresează vorbitorul; l-a nominativ, are funcție de subiect, adesea marcând insistența asupra subiectului) Voi să mergeți, nu ei. 2. (La dativ, în formele vouă, vă, v-, vi, are valoare posesivă) Vouă vă place să călătoriți. ◊ (Cu valoare de pronume de politețe, ținând locul pers. 2 sg.) Domnule, vi se va comunica în scris.Loc. adv. (La acuzativ) La voi = l-a casa voastră; în țara voastră de baștină. ◊ (În dativ s-au în acuzativ, în forma vi, cu valoare de pronume reflexiv) Mâncarea vi se va servi l-a 12. 3. (Cu valoare de dativ etic) Acuși vil trimit. 4. (La acuzativ, în formele vă, v-) Unde vați întâlnit? ◊ (Cu valoare de pronume de politețe, ținând locul pers. 2 sg.) Domnule președinte, vă rog, cerusem și eu cuvântul. ◊ (Precedat de prepoziți, în forma voi) Eu vă am decât pe voi. 5. (La vocativ, de obicei însoțind alt vocativ) Voi, meșteri zidari. [Forme gramaticale: dat. vouă, vă, v-, vi; acuz. (pe) voi, vă] – Lat. vos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

nați interj. + pr.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

per tu prep. + pr.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

-tău/-tu (pop., fam., dupe nume de rudenie) adj. pr. m. (fratetău/fratetu; lui fratetău/lui fratetu); f. -ta (sorăta), g.-d. -ti (sorăti)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tínă (reg.) s. f., g.-d. art. tínei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tu pr., d. acc. ție, neacc. îți, ți (ți se dă), ți- (ția dat, țil dă), -ți (dânduți), -ți- (dânduțise), ac. acc. tíne (prep. + tine), neacc. te (te vede), te- (tentreabă, tea văzut), -te (întreabăte), -te- (vedeateaș)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink