LẤNCED, -Ă, lâncezi, -de, adj. 1. (Înv.) Slăbit de boală, sleit de puteri. 2. Lipsit de vigoare sau de energie; moale. – Lat. languidus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

LÂNCEZÍ, lâncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală; a nu avea chef de nimic. ♦ Fig. (Despre activități) A stagna. – Din lânced.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

lấnced adj. m., pl. lấncezi; f. lấncedă, pl. lấncede
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

lâncezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezésc, imperf. 3 sg. lâncezeá; conj. prez. 3 să lâncezeáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LÂNCED adj. v. bolnav, dulceag, fad, insipid, nesănătos, searbăd, suferind.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LÂNCEZÍ vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LÂNCEZÍ vb. v. boli, piroti, stagna, tânji, zăcea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LÂNCED ~dă (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de vigoare; fără energie și forță vitală. 2) înv. Care este slăbit din cauza unei boli; sleit de puteri. /<lat. languidus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A LÂNCEZÍ ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A fi lânced; a se afla în depresiune morală și moleșeală fizică. 2) fig. (despre acțiuni) A se opri din desfășurarea normală; a nu progresa; a stagna. /Din lânced
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lânced adj. m., pl. lâncezi; f. sg. lâncedă, pl. lâncede
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lâncezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezésc, imperf. 3 sg. lâncezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lâncezeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lîncéd (lîncedă), adj.1. Galeș, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Pușcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul gc este modern (totuși se aude var., rară, lînged). A fost explicat prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferință, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s. f. (boală, suferință). Cf. lîngoare.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lânced a. 1. slăbit (de suferință); 2. fără putere sau vioiciune. [Vechiu-rom. lânged = lat. LANGUIDUS].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lâncezì v. 1. a fi într’o stare de slăbiciune îndelungată; 2. a suferi de continuitatea unui rău: a lâncezi în mizerie; 3. a-și consuma puterile: acest arbore lâncezește din lipsă de apă; 4. fig. a fi lipsit de vigoare, de vioiciune: interesul lâncezește în actul al treilea.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lî́nced, -ă adj. (lat. lánguidus, influențat de rînced. V. lîngoare). Slăbit de boală saŭ de suferință. Vechĭ. Lînged, bolnav care zace.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

lîncezésc v. intr. (d. lînced). Îs lînced, zac orĭ staŭ fără putere, sufer [!], gogesc, tînjesc: bolnavu lîncezea în pat, florile lîncezeaŭ fără apă. Fig. A lîncezi într´o funcțiune, în închisoare; societatea lîncezea; interesu acesteĭ pĭese teatrale lîncezește în actu al doilea. V. vegetez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink