3 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPIA, copiez, vb. I. Tranz. 1. A transcrie un text, redând exact conținutul lui. ♦ A reproduce fără originalitate o operă de artă. ♦ Intranz. (În școală) A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. ♦ A plagia. 2. (Peior.) A reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva. – Din fr. copier.

copia [At: NEGRUZZI, S. I, 332 / Pzi: ~iez / E: fr copier] 1 vt A transcrie un text, redând exact conținutul lui. 2 vt A reproduce fără originalitate o operă de artă. 3 vt (Prt) A imita pe cineva. 4 vi A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. 5 vi A plagia. 6 vt (Teh) A prelucra prin așchiere un model, rezultând o piesă cu un model identic.

COPIA, copiez, vb. I. Tranz. 1. A transcrie un text, redând exact conținutul lui. ♦ A reproduce fără originalitate o operă de artă. ♦ Intranz. (În școală) A redacta o temă, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. ♦ A plagia. 2. (Peior.) A reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva. – Din fr. copier.

COPIA, copiez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce un text sau o operă de artă (desen, pictură, sculptură). Vom răspunde copiind un fragment din scrisoarea ce am primit. NEGRUZZI, S. I 332. 2. (Peiorativ) A reproduce prin imitație servilă. V. plagia. Să nu-ți închipuiești, amice, că am. copiat această istorioară din cartea răposatului Anton Pann. ODOBESCU, S. III 47. ♦ (Cu privire la o persoană) A imita pe cineva. ♦ Intranz. (În limbajul școlarilor) A redacta o temă scrisă folosind în mod neîngăduit lucrarea altui elev sau alte surse de informație. – Pronunțat: -pi-a.

COPIA vb. I. tr. 1. A reproduce un text, o operă de artă etc. ♦ A reproduce ceva în mod servil și fără originalitate. 2. (Peior.) A imita servil pe cineva. ♦ intr. A redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc. 3. (Tehn.) A prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată avînd un profil identic. [Pron. -pi-a, p. i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. [< fr. copier, cf. it. copiare].

COPIA vb. I. tr. 1. a reproduce un text, o operă de artă etc. ◊ a reproduce ceva în mod servil și fără originalitate; a plagia. 2. (peior.) a imita servil pe cineva. 3. (tehn.) a prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. II. intr. a redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc. (< fr. copier)

A COPIA ~ez 1. tranz. 1) (texte scrise) A reproduce în scris cu exactitate; a transcrie. 2) (opere de artă sau științifice) A reproduce integral sau parțial, prezentând drept creație proprie; a plagia. 3) (felul de a fi, de a gândi și de a acționa al cuiva) A lua drept model; a adopta în mod servil în calitate de exemplu; a imita. 4) (gesturile, felul de a vorbi sau de a cânta al cuiva) A reproduce cu măiestrie (provocând efecte comice); a imita. 2. intranz. (despre elevi, studenți) A scrie o lucrare, folosind pe furiș lucrarea unui coleg sau alte surse (notițe, manuale etc.). [Sil. -pi-a] /<fr. copier

copià v. 1. a scoate o copie; 2. fig. a imita gesturile și faptele cuiva.

COPIE, copii, s. f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ◊ Copie legalizată = copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.

copi sn [At: (a. 1757) IORGA, S. D. XIV, 86 / Pl: ~uri / E: ngr ϰοπιξ, -ιδοξ] (Înv) Copie.

copie3 sf [At: POPA DIN VINȚ, ap. GCR I, 244/7 / Pl: ~ii / E: vsl копие] Cuțit cu două tăișuri, folosit în biserică la tăiatul prescurii.

copie1 sf [At: (a. 1794) URICARIUL IV, 53/21 / Pl: ~ii / E: fr copie, lat copia] 1 Reproducere exactă a unui text, opere de artă, imagini fotografice etc. Si: duplicat, plastografie. 2 (Prt) Imitație fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3 Înscris care reproduce exact conținutul unui alt înscris, constând un act juridic. 4 (Îs) ~ legalizată Copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul. 5 (Corn; îs) ~ de scrisori sau carte de ~ii Copier.

copie2 sf [At: P. MAIOR, IST. 237/6 / Pl: ~ii și ~ / E: lat copia] (Trs) 1 Mulțime. 2 Turmă.

COPIE, copii, s. f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ◊ Copie legalizată = copie despre care un organ de stat competent atestă că este conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.

COPIE, copii, s. f. 1. (Adesea în opoziție cu original) Reproducere exactă a unui text sau a unei opere de artă. Tabloul acesta este o copie după Grigorescu. Articolul se va bate la mașină în două copii.Într-o zi el primi o scrisoare cu sigiliu negru... o copie de pe un testament părea a fi. EMINESCU, N. 40. ◊ Fig. Cu narciși, cu crini, cu lotuși Timpul cald s-apropie; Primăvara asta totuși Nu-i decît o copie. TOPÎRCEANU, M. 38. 2. (Peiorativ) Imitație servilă și fără valoare, uneori făcută prin mijloace nepermise. – Pronunțat: -pi-e.

COPIE s.f. 1. Reproducere exactă a unei opere de artă, a unui text etc. 2. (Peior.) Imitație servilă, lipsită de valoare. [Gen. -iei. / < lat. med. copia, cf. rus. kopija, fr. copie, germ. Kopie].

COPIE s. f. 1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic. 3. ~ standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție. (< fr. copie, lat. copia)

COPIE ~i f. 1) Reproducere exactă a ceea ce este făcut într-un singur exemplar. ◊ ~ legalizată copie pe care un organ de stat o atestă ca fiind conformă cu originalul. 2) depr. Imitație lipsită de originalitate și de valoare. 3) Înscris care reproduce întocmai un alt înscris, constatator al unui act juridic. [Art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copia

còpie f. cuțit de tăiat sf. agneț. [Slav. COPIĬA, suliță].

còpie f. 1. scrisoare făcută după alta; 2. reproducere exactă a unei opere de artă: copie de pe natură, descrierea unor tipuri cu tendență satirică; 3. text manuscris după care compun tipografii.

1) cópie f. (vsl. kopiĭe, suliță, din răd. luĭ kopati, a tăĭa, a săpa. V. copcă 2, scopesc). Un fel de cuțit cu doŭă tăișurĭ cu care preutu scoate agnețu din prescură și care simbolizează sulița cu care a fost împuns Hristos.

*2) cópie f. (lat. cópia, abundanță, d. co-, împreună, și ops, opis, bogăție; fr. copie; rus. kópiĭa (V. opulent). Reproducerea uneĭ scrierĭ, uneĭ lucrărĭ de artă ș. a. Imitațiune: copia seamănă cu originalu. Manuscript saŭ tipăritură după care lucrează culegătoru tipograf. Copie după (fals de pe) natură, descrierea saŭ pictarea ființelor saŭ lucrurilor din natură. V. suret.

*copiéz v. tr. (fr. copier). Reproduc, ĭaŭ o copie (pictînd, desemnînd, fotografiind, scriind). Fig. Imitez, falsific. – În Mold. și eŭ cópiĭ, tu cópiĭ, el cópie, să cópie. În Trans. decopiez (barb. după germ. ab-bilden și ab-schreiben).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copia (a ~) (desp. -pi-a) vb., ind. prez. 1 sg. copiez (desp. -pi-ez), 3 copia, 1 pl. copiem; conj. prez. 1 sg. să copiez, 3 să copieze; ger. copiind (desp. -pi-ind)

copia (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 copiază, 1 pl. copiem (-pi-em); conj. prez. 3 să copieze; ger. copiind (-pi-ind)

copia vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. copiez, 3 sg. și pl. copiază, 1 pl. copiem (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. copieze; ger. copiind (sil. -pi-ind)

copia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. copiază, 1 pl. copiem, ger. copiind)

copie (desp. -pi-e) s. f., art. copia (desp. -pi-a), g.-d. art. copiei; pl. copii, art. copiile (desp. -pi-i-)

copie (-pi-e) s. f., art. copia (-pi-a), g.-d. art. copiei; pl. copii, art. copiile (-pi-i-)

copie s. f. (sil. -pi-e), art. copia (sil. -pi-a), g.-d. art. copiei; pl. copii, art. copiile (sil. -pi-i-)

copiez, -piază 3, -pieze 3 conj., -piam 1 imp., -piind ger., -piere inf.s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPIA vb. 1. a reproduce, a transcrie, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 2. a reproduce, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 3. v. plagia. 4. v. imita.

COPIA vb. 1. a reproduce, a transcrie, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 2. a reproduce, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 3. a plagia. (În romanul lui l-a ~ pe...) 4. a imita, (depr.) a pastișa. (~ stilul lui...)

COPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripție, (înv.) izvod, prescriptură. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obținut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică v. fotocopie. 4. v. replică. 5. v. imitație.

COPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripție, (înv.) izvod, prescriitură. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obținut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică = fotocopie. 4. imitație, (depr.) pastișă. (~ a stilului unui maestru.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copie (-ii), s. f.1. Abundență, belșug. – 2. Duplicat. Lat. copia (sec. XVIII), intrat și prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s. n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s. m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX).

copie (copii), s. f. – Cuțit cu dublu tăiș, folosit la slujba religioasă. Sl. kopije (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, II, 72), din gr. ϰοπίς.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

copie2, copii, s.f. (înv.) 1. cuțit cu două tăișuri folosit în biserică la tăiatul prescurii.

copie1, copii, s.f. (reg., înv.) 1. mulțime, grămadă, abundență. 2. cârd, turmă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Copia, în mitologia romană, zeița belșugului.

copie, copii s. f. Cuțitaș de metal cu două tăișuri, de forma unei sulițe cu vârful în formă de triunghi și cu mâner scurt, terminat printr-o cruce, care se folosește la proscomidie pentru tăierea sfântului agneț și care amintește, prin forma ei, sulița cu care a fost împunsă pe cruce coasta Mântuitorului de către unul dintre ostași. – Din sl. kopile „sabie, lance”.

Intrare: Copia
Copia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: copia
  • silabație: co-pi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copia
  • copiere
  • copiat
  • copiatu‑
  • copiind
  • copiindu‑
singular plural
  • copia
  • copiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copiez
(să)
  • copiez
  • copiam
  • copiai
  • copiasem
a II-a (tu)
  • copiezi
(să)
  • copiezi
  • copiai
  • copiași
  • copiaseși
a III-a (el, ea)
  • copia
(să)
  • copieze
  • copia
  • copie
  • copiase
plural I (noi)
  • copiem
(să)
  • copiem
  • copiam
  • copiarăm
  • copiaserăm
  • copiasem
a II-a (voi)
  • copiați
(să)
  • copiați
  • copiați
  • copiarăți
  • copiaserăți
  • copiaseți
a III-a (ei, ele)
  • copia
(să)
  • copieze
  • copiau
  • copia
  • copiaseră
Intrare: copie (s.f.)
copie1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: co-pi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copie
  • copia
plural
  • copii
  • copiile
genitiv-dativ singular
  • copii
  • copiei
plural
  • copii
  • copiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copia, copiezverb

  • 1. A transcrie un text, redând exact conținutul lui. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Vom răspunde copiind un fragment din scrisoarea ce am primit. NEGRUZZI, S. I 332. DLRLC
    • 1.1. A reproduce fără originalitate o operă de artă. DEX '09 DN
    • 1.2. intranzitiv (În școală) A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.3. Plagia. DEX '09 DLRLC
      sinonime: plagia
      • format_quote Să nu-ți închipuiești, amice, că am copiat această istorioară din cartea răposatului Anton Pann. ODOBESCU, S. III 47. DLRLC
  • 2. peiorativ A reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. tehnică A prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. DN
etimologie:

copie, copiisubstantiv feminin

  • 1. (Adesea în opoziție cu original) Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Tabloul acesta este o copie după Grigorescu. Articolul se va bate la mașină în două copii. DLRLC
    • format_quote Într-o zi el primi o scrisoare cu sigiliu negru... o copie de pe un testament părea a fi. EMINESCU, N. 40. DLRLC
    • format_quote figurat Cu narciși, cu crini, cu lotuși Timpul cald s-apropie; Primăvara asta totuși Nu-i decît o copie. TOPÎRCEANU, M. 38. DLRLC
  • 2. peiorativ Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. DEX '09 NODEX
    • 3.1. Copie legalizată = copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul. DEX '09 NODEX
  • 4. Copie standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

2 articole lingvistice