3 definiții pentru Eifel
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
Eifel (masiv montan) (germ.) [pron. aĭfăl] (desp. Ei-fel) s. propriu n.
*Eifel (nume geografic) (germ.) [pron aifăl] (Ei-fel) s. propriu n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
EIFEL [áifəl], platou muntos în Germania, delimitat la S de râul Moselle, la E de Rin, iar la V de granița luxemburgheză, alcătuit din șisturi, cuarțite și bazalte; parte componentă a Masivului Șistos Renan. Relief de platou împădurit și presărat cu conuri vulcanice. Alt. max.: 747 m (vf. Hohe Acht). Viticultură.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Eifel
Eifel
| substantiv propriu (SP001MS) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||