opțiuni
  • info

4 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vir4 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: nct] (Mrn) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale.

vir1 sm [At: HELIADE, O.2 IV, 524 / Pl: ~i / E: lat vir] (Ltî) Bărbat (valoros).

vir3 sn [At: ARVINTE TERM. 115 / Pl: ? / E: ucr вир „vârtej, bulboană”] (Buc; îs) ~ul apei Firul apei.

vir2 sn [At: JAHRESBER. III, 330 / Pl: ~uri / E: srb vir] 1 (Ban) Vârtej de apă. 2 (Reg) Loc prielnic pentru prins pește.

vir3 s.n. (reg.) Vîrtej. • pl. -uri. /<ucr. вір „vîrtej, bulboană”.

vir2- Elem. de compunere „virus, virotic”. • și viro-, viruso-. /<fr. vir(o)-, viruso-; cf. lat. vīrus, -i „venin, otravă”.

vir1- Elem. de compunere „bărbat”. • /<fr. vir-; cf. lat. vir, -i.

VIR s.n. (Mar.) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale. [Et. incertă].

VIR1-, -VIR elem. „bărbat”. (< fr. vir-, -vir, cf. lat. vir)

vir n., pl. urĭ (sîrb. vir, V. viroagă). Ban. Anafor, vîrtej în rîŭ.

viro- v. vir2-.

VIR2(O)-/VIRUSO- elem. „virus, virotic”. (< fr. vir/o/-, viruso-, cf. lat. virus, venin)

VIRUSO- elem. vir2(o)-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vir s. n., pl. viruri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIR s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

vir s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vir (-ruri), s. n. – Ochi de apă, bulboană. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). În Banat. – Der. viroagă (var. iroagă), s. f. (pîrîu, vîlcea), cu suf. -og.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VIR-, v. VIRO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezență a unui virus în sînge.

VIRO- „virus, viral, virotic”. ◊ L. virus „venin, otravă” > fr. viro-, engl. id. > rom. viro-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., afanobionte*; ~forie (v. -forie), s. f., mecanism de purtare a unor virusuri adsorbite la suprafața unor microbi; ~id (v. -id), s. m., agent infecțios subviral, format dintr-o moleculă de acid ribonucleic, lipsită de înveliș proteic; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul virusurilor; sin. virusologie.

VIRUSO- „ virus, viral”. ◊ L. virus „otravă, venin” > fr. viruso- > rom. viruso-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în virusologie; ~logie (v. -logie1), s. f., virologie*.

Intrare: vir (diverse)
vir2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vir
  • virul
  • viru‑
plural
  • viri
  • virii
genitiv-dativ singular
  • vir
  • virului
plural
  • viri
  • virilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: vir (mar.)
vir1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vir
  • virul
  • viru‑
plural
  • viruri
  • virurile
genitiv-dativ singular
  • vir
  • virului
plural
  • viruri
  • virurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: vir (pref., bărbat)
vir3 (afix) element de compunere
afix (I7)
  • vir
Intrare: vir (pref., virus)
vir3 (afix) element de compunere
afix (I7)
  • vir
prefix (I7-P)
  • viro
prefix (I7-P)
  • viruso
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vir, virurisubstantiv neutru

  • 1. marină Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale. DN
etimologie:

virelement de compunere

  • 1. Element de compunere cu semnificația „bărbat”. MDN '00
etimologie:

virelement de compunere

  • 1. Element de compunere cu semnificația „virus, virotic”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.