3 intrări

67 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULEI2, uleiuri, s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi2, zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2. 2. (La pl.) Sorturi de ulei (1). – Din sl. olej.

ULEI1, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej.

ulei2 sn [At: PO 121/8 / V: (îrg) ol~, uleu / Pl: ~uri / E: slv олѣй] 1 (Adesea urmat de determinări care indică proveniența) Lichid gras, natural sau sintetic, insolubil în apă și mai ușor decât aceasta, folosit în alimentație, industrie etc. Si: (îvp) oloi2, (îrg) oleu1. 2 (Înv; îs) ~ de lemn (sau ~ alimentar, comestibil) Untdelemn (1). 3 (Îrg; îs) – de piatră Petrol. 4 (Chm; îs) ~ mineral Ulei2 (1) obținut prin distilarea țițeiului, utilizat ca lubrifiant, insecticid etc. 5 (Chm; îs) ~ sicativ Ulei care se usucă repede, pentru industria lacurilor și vopselelor. 6 (Chm; îs) ~ eteric Substanță volatilă cu aspect uleios, cu miros plăcut, extrasă din plante și întrebuințată în parfumerie, medicină etc. 7 (D. vopsele; îla) În ~ Preparat cu ulei2. 8 (D. tablouri; îal) Făcut cu vopsele cu ulei2 (1). 9 (D. adevăr, dreptate; îe) A ieși deasupra ca ~ul A se confirma (cu toate dificultățile). 10 (D. persoane; îae) A învinge. 11 (îe) A turna ~ pe rană A alina durerile cuiva, tratându-l cu înțelegere și compasiune. 12 (Art; Teh) Vopsea preparată cu ulei2. 13 (Art) Tablou lucrat în ulei2 (12). 14 (Trs; șîs ~ de lampă) Petrol lampant. 15 Produs obținut prin macerarea sau decocția substanțelor vegetale sau animale în ulei2 fin, întrebuințat în farmacie, în industria parfumurilor.

ulei3 sn [At: (cca 1600) IORGA, S. D. XVI, 61 / V: (înv) ~e sf, (reg) hulei, uleu / Pl: ~e, ~uri / E: bg улей] 1 (Mun; Olt) Trunchi de copac scorburos. 2 (Mun; Olt) Vas făcut din ulei3 (1). 3 Vas pentru spălatul rufelor. 4 Stup primitiv, dintr-un trunchi de copac scorburos sau cioplit Si: (reg) știubei1. 5 (Lpl; îs) ~e de beton Tuburi de beton.

ULEI1, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, întrebuințat pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej.

ULEI2, uleiuri, s. n. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2. [Var.: (reg.) oleu s. n.] – Din sl. olej.

ULEI1, uleiuri, s. n. Lichid gras, de proveniență vegetală sau minerală, insolubil în apă și mai ușor decît aceasta, folosit în alimentație (v. untdelemn), în unele industrii, la uns motoarele etc. Triglea a adus uleiul de sunătoare. SADOVEANU, M. C. 50. Vor trăi... din cîștigul uleiului de roze. GALACTION, O. I 143. ◊ (Poetic) Unde, pentru far, să cat uleiul, Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41. ◊ Tablou (pictură sau portret) în ulei = tablou (pictură sau portret) executat în culori preparate cu ulei. Moară de ulei v. moară (2). – Variantă: (regional) oleu (SADOVEANU, D. P. 31, SEVASTOS, N. 325) s. n.

ULEI2, uleie, s. n. 1. Trunchi de copac scorburos în care se păstrează anumite lucruri; p. ext. vas făcut dintr-un lemn scobit. Sămînța de cînepă se pune în saci, uleie, postăvi sau alt vas, după ce se mai usucă. PAMFILE, A. R. 174. Se duseră înaintea bisericii și puseră trei uleie, depărtate deopotrivă unul de altul. ISPIRESCU, L. 305. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră un cotei Ș-un tăciune stins de tei Și cenușă-ntr-un ulei. ALECSANDRI, P. P. 285. 2. Stup, știubei de albine. Uleie cu albine ține două-trei... să aibă miere în casă. STANCU, D. 89. Județul acesta a fost odată foarte bogat în albine... cu un număr considerabil de uleie. I. IONESCU, M. 379.

ULEI ~iuri n. Lichid gras, vâscos, insolubil în apă și mai ușor decât aceasta, de proveniență vegetală, animală sau minerală, având diferite întrebuințări (în alimentație, în industrie, în tehnică, în pictură etc.). ~ de măsline.Pictură (sau tablou) în ~ pictură sau tablou pictat în culori amestecate cu un ulei special (de in, de mac etc.). A turna ~ pe rană a alina durerile cuiva. /<sl. olej

ULEI1 s.n. (Ban., Trans. SV) Untdelemn. Cu uleiu capul mieu n-ai uns. N. TEST. (1648). Olei. Oleum. Oloj. Oleum. AC, 357; cf. SICRIUL DE AUR, apud TDRG. . Variante: oloi (SICRIUL DE AUR, apud TDRG; AC, 357). Etimologie: sl. olej.

ULEI2 s.n. (ȚR.) Stup (sălbatic). Poți să asameni mînia rea cu ursul, carele foarte mănîncă la miare și vrind ca să o scoață din uleiu, albinele îl mușcă pe nas. FL. D 1700, 19r. Etimologie: bg. ulej. Cf. ș t i u b e i.

2) uléĭ n., pl. eĭe (bg. rus. uléĭ, stup). Vest. Stup, ștĭubeĭ.

1) uléĭ n., pl. urĭ (vsl. olĭeĭ, ĭelĭeĭ, d. lat. óleum și vgr. élaion; sîrb. olaj, uleĭ, ulje, undelemn; rut. oloĭ, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nucĭ, cînepă, in, rapiță ș. a. – În est oloĭ (ung.)

ULIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Compus: Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü.

uliu sm [At: DRLU / A și: (pop) uliu / V: (pop) uli, (îrg) uleu (A și: (reg) uleu), hul, hulei, huleu, huli, ul, ulei, ului / Pl: ulii, (pop) uli / E: mg ölyû, ülü] 1 (Orn; șîs ~ găinilor, uli de găini, uli găinar, uli găinăresc, ~l de porumbi, ~ porumbar, uli porumbac, uli mare, uli cenușiu, uleul rândunelelor, uleul șopârlelor) Pasăre mare cenușie cu pântecele alburiu, cu dungi transversale ondulate, brun-negricioase, cu ciocul scurt și încovoiat, care se hrănește mai ales cu păsări de curte Si: (reg) bodigaș, bodigău, boghiu2, cobăț, cobiceriu, coroiu, coțetar, gaie, găinar (9), herete, hereu, hudubă, hudubleajă, hulubej, hultan, orligan, ortan, porumbar2, primarul-găinilor, șoavă, șovan1, uligaie (1), ulior (1) (Accipiter gentilis gentilis sau Astur palumbarius). 2 (Orn; șîs ~ mic, ~l păsărilor, ~l păsăresc, ~ păsărar, ~ păsăratic, uli de păsări, uli de pasăre, uli de hulubi, uli vrăghier) Pasăre cât un porumbel, cu spatele cenușiu-închis, cu partea ventrală albă sau roșcată, cu dungi transversale bmne întunecat dese Si: (reg) boghicaș, boghiul păsărilor, boghiuțul păsărilor, cobăț, coroi, erete, herete, hultanaș, ieria, păsărar, săbioară, spiriduș, ulete, uliac (1), uliaș (1), ulior (2), ulișor (1), uliuț (1) (Accipiter nisus nisus). 3 (Orn; șîs -l mare, uli șorecar, -l-șopârlelor, uli de pădure, uli iepurar, uli hoitar) Șorecar (Buteo buteo buteo). 4 (Orn; șîs ~l săpăcililor, uli roșu) Șorecar (Buteo buteo zimmermannae). 5 (Orn; îs) ~l balcanic Pasăre asemănătoare uliului, dar mai mică, cu spatele bmn și pântecele roșu-ruginiu (Accipiter gentilis marginatus). 6 (Orn; îs) ~ cu picioare scurte (sau scund) Pasăre cu spatele cenușiu-albăstrui și cu partea ventrală albă, cu dungi transversale ondulate roșii-ruginii Si: ulișor (3), (reg) corni cu picioare scurte, păsărar (Accipiter badius brevipes). 7 (Orn; îs) Uli de apă Gaie (Milvus milvus milvus). 8 (Orn; îs) ~ de baltă (sau încălțat, de porumbei) Șorecar (Buteo lagopus lagopus). 9 (Orn; îs) Uli mare Șorecar (Buteo rufinus rufinus). 10 (Orn; îs) Uli roșu (sau vulpin) Șorecar (Buteo buteo vulpinus). 11 (Orn; îs) ~l roșu Șorecar roșu (Buteo desertorum). 12 (Orn; îs) ~l alb (sau ~l stepelor, de câmp, palid) Șorecar (Circus macrourus). 13 (Orn; șîs ~ de trestie (sau de stuf, de baltă) Șorecar (Circus aeruginosus aeruginosus). 14 (Orn; îs) ~l vânăt (sau alb) Pasăre asemănătoare cu uliul alb, cu spatele cenușiu și cu pântecele alb-gălbui cu pete brune Si: gaie vânătă, herete vânăt, herete de câmp, (reg) viorete (Circus cyaneus cyaneus). 15 (Orn; îs) ~ sur (sau cenușiu) Șorecar (Circus pygargus). 16 (Orn; îs) Uli de stânci Pajură (Aquila chrysaetos). 17 (Orn; șîs ~ vânăt, ~l rândunelelor, uli păsărar) Șoim (Falco subbuteo subbuteo). 18 (Orn; îs) -l vrăbiilor, (reg) uli de vrăghii Șoim (Falco columbarius aesalon). 19 (Orn; îs) Uli de pasăre (sau vrăbier, de seară) Vindereu (Falco tinnuncidus). 20 (Orn; reg; îs) Uli broscar Șerpar (Circaetus gallicus gallicus). 21 (Orn; reg; îs) ~ mic (sau ~ de la șuri) Sfrâncioc de iarnă (Lanius execubitor). 22 (Orn; reg; îf huliu) Huhurez (Syrnium aluco). 23 (Orn; reg; îs) ~l șerpilor Pasăre nedefinită mai îndeaproape. 24 (Orn; reg; îs) Uli coadă lungă Pasăre nedefinită mai îndeaproape. 25 (Pop) Bărbat curajos. 26 (Reg; șîcs de-a ~, de-a ~ cu găina, de-a ~ cu cloșca, d-a cloșca cu ~, de-a ~ cu gaia, d-a mama cu ~) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape Si: cloșca, de-a puia gaia. 27 (Reg; îf uli) Zmeu.

ULIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü.

ULIU, ulii, s. m. Nume dat mai multor păsări răpitoare de talie mare, care atacă păsările și unele mamifere mici (Accipiter). S-au răpezit ca ulii pe stîrv, asupra noastră, a săracilor. STANCU, D. 103. Trenul... aleargă... Speriind toți ulii pe cîmpii deșarte. D. BOTEZ, P. O. 95. Uliul rîndunelelor însă, măcar că el dintre toate paserile adunate era cel mai mic... știindu-se că e mai sprinten și mai ghibaci dintre toate, nu voi nicidecum să se supuie hotărîrii obștești. MARIAN, O. I 134. – Variante: (regional) uli, uli (MARIAN, O. I 121, ALECSANDRI, P. III 119, TEODORESCU, P. P. 149), uleu, ulei (DELAVRANCEA, A. 12, id. O. II 164, ALEXANDRESCU, P. A. 122), s. m.

ULIU ~i m. Pasăre sedentară răpitoare, de talie medie, cu ciocul coroiat, cu gheare lungi, curbate, cu aripi late și scurte, rotunjite și cu coadă lungă; erete; coroi. /< ung. ölyü

uleiu n. 1. licoare grasă extrasă din diferite substanțe (din grăunțe de in, cânepă, rapiță; de nuci, măsline; din balenă, morun, etc.): uleiurile se ’ntrebuințează ca condiment, pentru luminat și pentru unsul mașinelor; 2. compozițiune obținută prin macerațiune de flori în uleiu fin: a zugrăvi cu uleiu. [Slav. OLĬEĬ (v. oloiu)].

uleiu n. stup scobit într’un trunchiu de lemn pe care îl înfundă la un capăt: fumul din uleiu pe albine scoate. [Bulg. ULEĬ].

uliu m. 1. specie de șoim foarte îndrăzneț, răpindu-și prada chiar în fața oamenilor (Astur palumbarius): uliul se numește în Munt. cobeț și erete, în Mold. coroiu și hărău, în Tr. bodiu, iar în Buc. găinar și porumbar; 2. fig. viteaz: ulii din Soroca AL.; 3. (de-a) un joc de copii. [Ung. ÖLYÜ].

ulĭ m., pl. tot așa (ung. ölü, ölyü și ölyv). O pasăre răpitoare diurnă mare cît cĭoara orĭ și maĭ mică (erete). Sînt de multe felurĭ. – Și uléŭ (Cant. și Gr. Al.). V. șoĭm.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ulei2 (trunchi de copac; vas; stup) (reg.) s. n., pl. uleie

ulei1 (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

ulei2 (trunchi de copac, vas, stup) (reg.) s. n., pl. uleie

ulei1 (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

ulei (lichid gras) s. n., (feluri) pl. uleiuri

ulei (trunchi de copac, vas, stup) s. n., pl. uleie

uliu [liu pron. lĭu] s. m., art. uliul; pl. ulii, art. uliii (desp. -li-ii)

uliu [liu pron. lĭu] s. m., art. uliul; pl. ulii, art. uliii (-li-ii)

uliu s. m. [-liu pron. -liu], art. uliul; pl. ulii, art. uliii (sil. -li-ii)

uleiu, uleie (stupi) și uleiuri (grăsimi).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ULEI s. 1. v. untdelemn. 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.) 4. ulei de cașalot = v. spermanțet.

ULEI s. 1. untdelemn, (înv. și pop.) oloi, (înv. și reg.) oleu, (Ban.) zăitin. (~ de floarea-soarelui.) 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.)

ULIU s. 1. (ORNIT.; Accipiter) erete, (reg.) gaie, hârău. 2. (ORNIT.; Accipiter nisus) coroi, păsărar, ulieș, ulișor, uliuț. 3. (ORNIT.; Astur palumbarius) erete, (reg.) cobăț, găinar, hârău, porumbar. 4. (ORNIT.) uliu-de-trestie (Circus aeruginosus) = (reg.) șorecar. 5. uliul-și-porumbeii = cloșca-cu-pui, puia-gaia, (reg.) puișorii (pl. art.), baba-gaia, mama-gaia. (Jocul de copii numit ~.)

ULIU s. 1. (ORNIT.; Accipiter) erete, (reg.) gaie, hîrău. 2. (ORNIT.; Accipiter nisus) coroi, (pop.) păsărar, ulieș, ulișor, uliuț. 3. (ORNIT.; Astur palumbarius) erete, (reg.) cobăț, găinar, hărău, porumbar. 4. (ORNIT.) uliu-de-trestie (Circus aeruginosus) = (reg.) șorecar. 5. uliul-și-porumbeii = cloșca-cu-pui, puia-gaia, (reg.) puișorii (pl. art.), baba-gaia, mama-gaia. (Jocul de copii numit ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ulei (-ie), s. n.1. Trunchi găunos. – 2. Stup făcut dintr-un trunchi găunos. Bg., rus. ulej, din sl. uliĭ (Cihac, II, 438), cf. slov. ulj, bg. ulijŭ.

ulei (-iuri), s. n. – Untdelemn, materie lichidă grasă. – Var. înv. olei, uleiu, uleu. Sl. (slov., ceh., pol., rus.) oleĭ (Cihac, II, 227). Este dubletul lui oloi (var. uloi), s. n. (Trans., ulei), din mag. olaj (Gáldi, Dict., 167). – Der. uleios (var. oloios), adj. (plin de ulei, cu ulei).

uliu (-ii), s. m. – Șoim, coroi, vindereu (Astur palumbarius, Accipiter nisus, Buteo vulgaris, Archibuteo lagopus, Circus aeruginosus, C. cyaneus). – Var. uli, uleu. Mag. ölyü (Cihac, II, 536; Gáldi, Dict., 186). Se folosește, în forme mai mult sau mai puțin diferite, pentru una sau alta dintre aceste specii; ulieș, s. m.; uliga(n)ie, s. f.; uligan, s. m.; uliuț, s. m.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.

Oleum perdidisti (lat. „Ai pierdut uleiul”) – Latinii foloseau această expresie pentru a caracteriza o scriere fără valoare, un discurs nereușit etc. Autorul a lucrat probabil nopți de-a rîndul, dar n-a izbutit decît să risipească zadarnic uleiul lămpii sale.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ulei, uleiuri s. n. 1. (glum.) băutură alcoolică. 2. (tox.) substanță obținută prin dizolvarea hașișului într-un solvent.

a o da pe ulei expr. a se apuca de băut.

a o lua pe ulei expr. a consuma băuturi alcoolice în cantități excesive; a se îmbăta.

a schimba uleiul expr. (glum.) a urina.

uliu, ulii s. m. (intl.) procuror.

Intrare: ulei (lichid)
ulei1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulei
  • uleiul
  • uleiu‑
plural
  • uleiuri
  • uleiurile
genitiv-dativ singular
  • ulei
  • uleiului
plural
  • uleiuri
  • uleiurilor
vocativ singular
plural
oleu1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: o-leu info
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oleu
  • oleul
  • oleu‑
plural
  • oleuri
  • oleurile
genitiv-dativ singular
  • oleu
  • oleului
plural
  • oleuri
  • oleurilor
vocativ singular
plural
uleu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oleiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ulei (trunchi, vas, stup)
ulei2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulei
  • uleiul
  • uleiu‑
plural
  • uleie
  • uleiele
genitiv-dativ singular
  • ulei
  • uleiului
plural
  • uleie
  • uleielor
vocativ singular
plural
uleie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hulei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: uliu
  • pronunție: -liu pr. -lĭu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uliu
  • uliul
  • uliu‑
plural
  • ulii
  • uliii
genitiv-dativ singular
  • uliu
  • uliului
plural
  • ulii
  • uliilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uleu
  • uleul
  • uleu‑
plural
  • ulei
  • uleii
genitiv-dativ singular
  • uleu
  • uleului
plural
  • ulei
  • uleilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uli
  • uliul
  • uliu‑
plural
  • uli
  • ulii
genitiv-dativ singular
  • uli
  • uliului
plural
  • uli
  • ulilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ulei, uleiurisubstantiv neutru

  • 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Triglea a adus uleiul de sunătoare. SADOVEANU, M. C. 50. DLRLC
    • format_quote Vor trăi... din cîștigul uleiului de roze. GALACTION, O. I 143. DLRLC
    • format_quote poetic Unde, pentru far, să cat uleiul, Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41. DLRLC
    • 1.1. Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. Moară de ulei. DLRLC
    • chat_bubble A turna ulei pe rană = a alina durerile cuiva. NODEX
  • 2. (la) plural Sorturi de ulei. DEX '09
etimologie:

ulei, uleiesubstantiv neutru

regional
  • 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. DEX '09 DLRLC
    diminutive: uleiaș
    • format_quote Sămînța de cînepă se pune în saci, uleie, postăvi sau alt vas, după ce se mai usucă. PAMFILE, A. R. 174. DLRLC
    • format_quote Se duseră înaintea bisericii și puseră trei uleie, depărtate deopotrivă unul de altul. ISPIRESCU, L. 305. DLRLC
    • format_quote Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră un cotei Ș-un tăciune stins de tei Și cenușă-ntr-un ulei. ALECSANDRI, P. P. 285. DLRLC
    • 1.1. Vas făcut dintr-un lemn scobit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stup
    • format_quote Uleie cu albine ține două-trei... să aibă miere în casă. STANCU, D. 89. DLRLC
    • format_quote Județul acesta a fost odată foarte bogat în albine... cu un număr considerabil de uleie. I. IONESCU, M. 379. DLRLC
etimologie:

uliu, uliisubstantiv masculin

  • 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: coroi erete diminutive: ulișor
    • format_quote S-au răpezit ca ulii pe stîrv, asupra noastră, a săracilor. STANCU, D. 103. DLRLC
    • format_quote Trenul... aleargă... Speriind toți ulii pe cîmpii deșarte. D. BOTEZ, P. O. 95. DLRLC
    • format_quote Uliul rîndunelelor însă, măcar că el dintre toate paserile adunate era cel mai mic... știindu-se că e mai sprinten și mai ghibaci dintre toate, nu voi nicidecum să se supuie hotărîrii obștești. MARIAN, O. I 134. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.