3 intrări
40 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (13)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
U1, u, s. m. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) u-uri]
U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (Însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului). – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (Însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului). – Onomatopee.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
u1 smi 1 A douăzeci și patra (după reintroducerea literei â a douăzeci și cincea) literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător literei u1 (1) (vocală rotunjită închisă din seria posterioară).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
u3 i [At: ALR II, 5751/2 / V: uî / E: fo] 1 (Adesea prelungit sau repetat și urmat de „cucuru”) Cuvânt care redă un sunet specific porumbelului. 2 (Rep) Cuvânt care redă un sunet specific curcanului. 3 (Rep) Cuvânt care redă un sunet specific broaștelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
u2 i [At: ȚICHINDEAL, F. 46/10 / E: fo] (Adesea prelungit sau însoțit de alte sunete) 1 Strigăt de avertizare sau pentru a atrage atenția. 2 (Reg) Exclamație de răspuns la chemarea cuiva. 3 Exclamație exprimând senzații (frig, repulsie etc.). 4 Exclamație exprimând surpriza, regretul sau indignarea. 5 (Însoțit de obicei de „iu”) Strigăt care însoțește chiuiturile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
U1 s. m. invar. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă2 (8), rotunjită (2), din seria posterioară).
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
U1 s. m. invar. A douăzeci și patra literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală labială posterioară închisă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
U2 interj. (Adesea prelungit sau însoțit de alte sunete) 1. Exclamație demonstrativă de avertizare. U! Cine-i mai mare-n sat? PANN, P. V. I 95. U! iaca lupul, ține-te, măi, ține-te. ȚICHINDEAL, F. 46. 2. Exclamație care exprimă surpriza, regretul sau indignarea. Sobarul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie: U! O! Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228. 3. (Însoțit de obicei de «iu») Strigăt de bucurie care însoțește chiuiturile. U, iu, iu, nănașă-mare, Ia și suflă-n lumînare, Doar a arde și mai tare. MARIAN, NA. 267. U, iu, iu și na, na, na... Ieși afară, soacră-mare, Că-ți aduc pieptănătoare. id. NU. 630. 4. Cuvînt care redă urletul unor animale (mai ales al lupului). Lupul flămînd leșinat... U! Mă-ntreabă prin urlat. PANN, P. V. I 95.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație demonstrativă de avertizare. U! iaca lupul (ȚICHINDEAL). 2. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea sau regretul. 3. (Însoțit de „iu”) Strigăt de bucurie care însoțește chiuiturile. 4. Cuvînt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
U1 s. m. invar. A douăzeci și patra[1] literă a alfabetului și sunetul corespunzător.
- Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
U interj. 1) (se folosește prelungit pentru a exprima mirare, surpriză, indignare, regret, spaimă etc.). 2) (se folosește prelung pentru a reproduce urletul unor animale, mai ales al lupului, șuieratul trenului etc.). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
U m. a 21-a literă a alfabetului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
u m. A doŭă-zecĭ și una literă a alfabetuluĭ latin și ultima dintre vocale. În limba latină el era reprezentat pin v, care se pronunța totdeauna u (vinum se pronunța ŭinum). Cînd e scurt, Ruteniĭ și Poloniĭ îl confundă cu v și zic luvat îld. luat (luŭat).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URANIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URANIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
uî i vz u3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uran sn vz uraniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uraniu sn [At: J. CIHAC, I. N. 456/9 / V: -m, uran / Pl: ? / E: fr uranium] Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice pentru obținerea elementelor transuranice, și care se găsește în natură, ca oxid, mai ales în pehblendă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uranium sn vz uraniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URANIU s. n. Metal alb, dur, cu proprietăți radioactive; se găsește în natură ca oxid în pehblendă. Reacțiunea în lanț pe care fizica nucleară a reușit s-o producă și s-o controleze înlăuntrul atomului de uraniu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/2. Uraniul produce radium prin intermediul altor produse. MARINESCU, P. A. 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URANIU s.n. Metal alb, dur, cu proprietăți radioactive. [Pron. -niu. / < fr. uranium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URANIU s. n. metal radioactiv alb-cenușiu, dur, din grupa actinidelor, combustibil în centralele nucleare. (< fr. uranium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
URANIU n. Metal alb-argintiu, radioactiv, folosit, mai ales, la obținerea energiei nucleare. /<fr. uranium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*urániŭ n. (d. uran). Chim. Un corp simplu metalic care se scoate din uran.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
u1 (literă[1]; sunet[2]) s. m. / s. n., pl. m. u / n. u-uri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
u2/uu interj. (desp. u-u)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
u2 (sunet) s. m., pl. u
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
u1 (literă) s. m. / s. n., pl. u / u-uri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
u3 / uu interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
u interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
U, u s. m. invar.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
U (pr. u)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
uraniu [niu pron. nĭu] s. n., art. uraniul; simb. U
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
uraniu [niu pron. nĭu] s. n., art. uraniul; simb. U
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
uu v. u3
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
uraniu s. n. [-niu pron. -niu], art. uraniul; simb. U
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uraniu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
u interj. – Strigăt care exprimă bucuria, teama, suferința sau simpla intenție de a chema pe cineva. – Var. iu, iui(iu). Creație expresivă, cf. Tiktin; Carstensen 32-3. Cf. ua, interj. înv. sec. XVII, pare cultism din gr. ούα (Tiktin). – Der. ui, vb. (a hurui, a urla), cf. hui, vui; uet, s. n. (zbîrnîit, huruit), cf. vuet; u(i)e, s. f. (ciuhurez, Falco buteo).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
u, art. neh. – Un: „Rostogol înt-u ocol, / Curtea albă-nt-u picior” (Papahagi, 1925: 302). – Cf. un (< lat. unus, Șăineanu, Scriban, Pușcariu, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
U s. m. invar. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, posterioară). 2. Simbol chimic pentru uraniu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URÁNIU (n. pr. Uranus) s. n. Element radioactiv (U; nr. at. 92, m. at. 238,03), metal alb-argintiu. Se găsește în natură, mai ales în pleblendă. U. natural este un amestec de trei izotopi, cu masa atomică 238, 235 și 234. Se întrebuințează ca material fisionabil în reactoarele nucleare, la fabricarea bombei atomice, în pilele atomice pentru obținerea elementelor transuranice, precum și la datări în arheologie. A fost descoperit de chimistul german M.H. Klaproth în 1789. Radioactivitatea u. a fost descoperită în 1896 de către fizicianul francez H.A. Becquerel, iar prima reacție de fisiune nucleară a avut loc în 1938.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M999) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24--) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: -nĭu
substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
uinterjecție
- comentariu Adesea prelungit sau repetat. DEX '09 DLRLC
- 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). DEX '09 DLRLC NODEX
- U! Cine-i mai mare-n sat? PANN, P. V. I 95. DLRLC
- U! iaca lupul, ține-te, măi, ține-te. ȚICHINDEAL, F. 46. DLRLC
- Sobarul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie: U! O! Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228. DLRLC
-
- 2. (Însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. DEX '09 DLRLC
- U, iu, iu, nănașă-mare, Ia și suflă-n lumînare, Doar a arde și mai tare. MARIAN, NA. 267. DLRLC
- U, iu, iu și na, na, na... Ieși afară, soacră-mare, Că-ți aduc pieptănătoare. MARIAN. NU. 630. DLRLC
-
- 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului), șuieratul trenului etc. DEX '09 DLRLC NODEX
- Lupul flămînd leșinat... U! Mă-ntreabă prin urlat. PANN, P. V. I 95. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 NODEX
u, usubstantiv masculin invariabil u, u-urisubstantiv neutru
- 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. DEX '09 DE
- diferențiere A douăzeci și patra literă a alfabetului. DLRLC
- comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
-
- 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). DEX '09 DLRLC DE
- 3. (Sub forma U) Simbol chimic pentru uraniu. DE
uraniusubstantiv neutru
- 1. Element chimic, metal alb-argintiu, dur, din grupa actinidelor, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice (combustibil în centralele nucleare); se găsește în natură ca oxid în pehblendă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
- Reacțiunea în lanț pe care fizica nucleară a reușit s-o producă și s-o controleze înlăuntrul atomului de uraniu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/2. DLRLC
- Uraniul produce radium prin intermediul altor produse. MARINESCU, P. A. 35. DLRLC
-
- comentariu U DOOM 2
etimologie:
- uranium DEX '09 DEX '98 DN