opțiuni
  • info

3 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

TÂNDALĂ, tândală, s. m. și f. Om care nu este bun de nicio treabă, care lucrează fără rost sau care își pierde vremea umblând de colo până colo. – Din tândăli (derivat regresiv).

tândală2 sf [At: MARIAN, D. 59 / Pl: -le / E: ns cf tânjală] (Buc) Piesă de lemn care se prinde la un capăt de oiște1, iar la celălalt de tânjală Si: (reg) tândăloi2.

tândală1 [At: MAIOR, P. 54/25 / V: (reg) tăn~, trân~ / Pl: ~le, ~dăli / E: pvb tăndăli] 1 smf (Pop) Persoană care își pierde vremea (cu nimicuri), umblând încoace și încolo, fară nici un rost. 2 smf (Pop) Om de nimic. 3 smf (Pop; pex) Om prost. 4 sfp (înv) Vorbe goale Si: nimicuri, (pfm) palavre. 5 sfa (Reg) Sărbătoare prăznuită de femei în mijlocul Postului Mare Si: (pop) miezul păresimilor, (reg) tântele.

TÂNDALĂ s. m. sg. Om care nu este bun de nici o treabă, care lucrează fără rost sau care își pierde vremea umblând de colo până colo. – Din tândăli (derivat regresiv).

TÂNDALĂ m. pop. Persoană care nu este bună de nimic; om pe care nu te poți bizui. /v. a tândăli

tăndală smf vz tândală1

trândală smf vz tândală1

PĂCALĂ JUDECĂ PE TÎNDALĂ – Un prost pe altul de seama lui.

TÎNDALĂ s. m. Nume dat unui om care nu e bun de nici o treabă, care lucrează fără rost, își pierde vremea. Doară e voinic, nu tîndală. RETEGANUL, P. I 19.

Tăndală m. 1. personaj bufon opus lui Păcală; 2. fig. om de nimica. [V. tândălì].

Tîndálă m., gen. al luĭ (d. tîndălesc). Fam. Om care tîndălește, care nu lucrează nimic serios, care încurcă lumea. Un tip din poznele populare opus luĭ Păcală.

Ortografice DOOM

!tândală (persoană care tândălește) (pop.) s. m. și f., g.-d. art. lui tândală; pl. tândală

Tândală (personaj) s. propriu m.

Tândală (personaj) s. propriu m.

!tândală (persoană care tândălește) s. m. și f., g.-d. lui tândală; pl. tândală

Tândală s. pr. m.

tândală (om care tândălește) s. m.

Etimologice

tîndală (-le), s. f. – 1. Prostănac, gogoman, nătărău. – 2. Tip din poveștile populare. Probabil de la tînt, tont cu suf. expresiv. -ală (Pascu, Suf., 238; Pascu, Arch. Rom., VII, 563). Legătura cu mag. tandi „tont” (Cihac, II, 531) sau cu germ. tändeln „a zburda” (Pușcariu, Dacor., I, 238; Bogrea, Dacor., IV, 851) nu este evidentă. – Der. tîndăli, vb. (a lenevi, a trîndăvi); tîndălitură, s. f. (puturoșenie). – Cf. tont, trind.

Enciclopedice

TÎNDALĂ subst. personificarea omului de nimic în lit. populară. 1. Tîndală poreclă, cf. Tandaler în Țiganiada. 2. Tîndăl/escu, Iosif, 1808 (Gorj 389); -ești s. olt. 3. Tîndălecul, I., olt. (Sd VI 490).

Argou

tândală s. invar. (peior.) om prost / tâmpit

Intrare: Tândală
Tândală nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tândală
Intrare: tândală (s.f.)
tândală2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin (F999)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tândală
 —
plural
  • tândală
 —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: tândală (s.m.)
tândală1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tândală
 —
plural
  • tândală
 —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
tăndală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trândală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tândală, tândalăsubstantiv masculin invariabil
tândală, tândalăsubstantiv feminin invariabil

  • 1. Om care nu este bun de nicio treabă, care lucrează fără rost sau care își pierde vremea umblând de colo până colo. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Doară e voinic, nu tîndală. RETEGANUL, P. I 19. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „Tândală” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2