tus- [At: DEX / E: toți (pll tot)] Element prim de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective.

TUS- Element de compunere pe lîngă cîteva numerale (în special pe lîngă «trei» și «patru») însemnînd «toți», «laolaltă», «împreună». Cînd au fost tustrei laolaltă în casă și s-au privit la lumina lămpii... omul cel de-al doilea a-nțeles. SADOVEANU, O. VIII 191. La noi de jale povestesc A codrilor desișuri Și jale duce Murășul Și duc tustrele Crișuri. GOGA, P. 13. Să-mi cresc copiii, să mi-i văd mari și voinici... S-ajung să mi-i văd cosind pe tuspatru. MIRONESCU, S. A. 38. Cînd treci, bade p-îngă noi Pune clopote la boi Și fă pleasnă de mătasă Și pocnește-n boi tusșasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 83.

tus pr. în loc de toți (înaintea numeralelor dela trei în sus): tus-trei, tus-patru.

tuș² s [At: I. NEGRUZZI, S. III, 170 / Pl: ? / E: ger Tusch] (Rar) Scurtă piesă muzicală, executată puternic de orchestră în momente solemne.

tuș¹ sn [At: M. D. ENC. / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~uri / E: ger Tusche, rs тушъ] 1 Cerneală specială, mai ales neagră, rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în litografie, poligrafie etc. 2 (Șîs ~ de China, ~ chinezesc) Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum, folosită la desen. 3 (Pex) Desen executat în tuș¹ (2).

tușă³ sf vz tuș¹

țițuș sm, i [At: DLR / V: țuș i / A și: țițuș / Pl: ? / E: mg cicus] (Reg) 1-3 Țițuc (1-3).

țuș i vz țițuș

TUȘ, tușuri, s. n. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă și folosită la anumite desenuri, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. Pe o parte era portretul ei, desenat cu tuș. BOLINTINEANU, O. 402.

TUȘ s.n. Cerneală neagră, folosită în desene, preparată prin amestecarea negrului de fum cu o soluție de apă de gelatină, de gumă arabică sau alte substanțe. ♦ Desen executat în astfel de cerneală. [< germ. Tusche, cf. rus. tuș].

TUȘ² s. n. scurtă piesă muzicală, executată puternic de orchestră în momente solemne. (< germ. Tusch)

TUȘ¹ s. n. 1. cerneală (neagră), rezistentă la apă, folosit în desene, la ștampile, poligrafie etc. ◊ desenul executat. 2. substanță, solidă sau lichidă, obținută din negru de fum, pentru desene. (< germ. Tusche, rus. tuș)

TUȘ ~uri n. 1) Cerneală specială (mai ales de culoare neagră), rezistentă la apă, folosită pentru desene tehnice și în poligrafie. 2) Desen executat cu o astfel de cerneală. /<germ. Tusche, rus. tuș

tuș n. cerneală de China (= fr. touche).

*tuș n., pl. urĭ (rus. tuši, d. germ. tusche). Un fel de cerneală saŭ văpsea solidă de un negru perfect făcută din funingine. Se făcea odinioară numaĭ în China, și de aceĭa Francejiĭ o numesc encre de Chine, cerneală din China.

tuș s. n., (tipuri) pl. tușuri

tuș s. n., (tipuri) pl. tușuri

tuș s. n., pl. tușuri

tuș («cerneală»), pl. tușuri

tuș (-șuri), s. n. – Cerneală neagră pentru desen. Germ. Tusche (Tiktin). – Der. tușieră, s. f. (tampon, perniță îmbibată cu tuș), cu suf. fr. -ière.

tus-, – Element de compunere cu sensul „toți”: „Duceți-l tuspatru într-o casă pustie, unde nu locuiește nime...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 100). – Din toți (< tot, lat. totus) (DEX).