O definiție pentru token

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+token (engl.) [en pron. ăn] s. n., pl. tokenuri

Intrare: token
  • pronunție: tokăn
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • token
  • tokenul
plural
  • tokenuri
  • tokenurile
genitiv-dativ singular
  • token
  • tokenului
plural
  • tokenuri
  • tokenurilor
vocativ singular
plural