terasă¹ sf [At: CR (1833), 40¹/17 / V: (înv) ~ață (S și: terra~) / S și: (înv) ~assă / Pl: ~se / E: fr terrasse, ger Terrasse cf it terrazza] 1 Platformă deschisă, uneori acoperită, situată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperișul unei clădiri (servind ca loc de odihnă sau de agrement). 2 Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri și în grădini), care folosește ca loc de plimbare. 3 (Pan) Porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 4 (Glg) Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea treptată a scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul țărmurilor marine sau al unei ape curgătoare. 5 (Pan) Sistem de suprafețe plane, făcute artificial în formă de trepte, pentru a combate eroziunea produsă de ape curgătoare. 6 (Îla) În ~se Așezat pe porțiuni de teren terasat (1).

terasă² sf vz teras

TERASĂ¹ s. f. v. teraz.

TERASĂ², terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș și servind de obicei ca loc de odihnă. Organista templului apare pe terasă. GALACTION, O. I 244. Bogoiu... a rămas încruntat pe șezlong, pe terasă. SEBASTIAN, T. 88. Colo, mai departe, se-nalță a noastră casă Cu albă colonadă deasupra pe terasă. ALECSANDRI, T. II 202. ♦ Suprafață plană, amenajată în parcuri sau în grădini, pe o ridicătură de teren, și susținută de obicei de un zid. ♦ Porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sînt așezate mese. Și pe publice terase plîng viori sentimental. BACOVIA, O. 137. 2. (Mai ales la pl.) Suprafață de teren în formă de trepte, provenite mai ales din ridicarea treptată a scoarței pămîntului și așezate la diferite niveluri deasupra albiei unei ape curgătoare. Muierea cea grasă... își plimba ochii peste treptele largi ale teraselor de vie ce se povîrneau lin spre lac. DUMITRIU, N. 234. Pe largile terase ale muntelui, mase întregi de oameni forfotesc. BOGZA, C. O. 179. Pe-o terasă înaltă... se deschide una din cele mai frumoase priveliști pe Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P. 8.

TERASĂ s.f. 1. Construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), folosită pentru odihnă etc. ♦ Platformă (care ține loc de acoperiș plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul cursului unui rîu, al malurilor mării etc. ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri și în grădini), care folosește ca loc de plimbare. [< fr. terrasse].

TERASĂ s. f. 1. construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), pentru odihnă etc. ◊ platformă (acoperiș plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafețe plane, în trepte, situate în lungul cursului unui râu, la malul mării etc. ◊ suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (în parcuri sau grădini), ca loc de plimbare. ◊ porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt așezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)

TERASĂ ~e f. 1) Construcție deschisă la o clădire (la parter, la etaj sau pe acoperiș). 2) geol. Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul versanților unui râu sau al malurilor mării. 3) Porțiune de trotuar din fața unui local public, unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafață plană pe o porțiune de teren, în parcuri și în grădini publice, amenajată pentru a servi ca loc de plimbare. [G.-D. terasei] /<fr. terasse, germ. Terrasse

terasă f. 1. înălțătură de pământ sprijinită în genere de o zidărie; 2. acoperiș plan la o casă: terasele sunt foarte comune în țările calde; 3. lucrare de zidărie în formă de galerie descoperită (= fr. terrasse).

*terásă f., pl. e (fr. terrasse, d. terre, pămînt). Înălțătură de pămînt, platformă, prispă lată pavată saŭ pardosită de așezat mese, scaune ș. a. Acoperemînt plan făcut la o casă așa în cît să se poată așeza mese și scaune (ca’n țările calde). Teren natural înălțat și plan. – Și terață (it. terrazza). V. așezătură, podiș, grindiș, verandă.

târâș² sn vz teras

teras sn [At: I. BOTEZ, B. I, 65 / V: (reg) târâș, ~az, tireaz sn, ~ă, ~azie sf / E: nct] (Reg) 1 Varietate de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici și negre. 2 Vin făcut din struguri teras (1).

terasa vt [At: DEX / Pzi: ~sez / E: fr terrasser] A amenaja terasamente (3) pe un teren.

terață sf vz terasă¹

teraz sn vz teras

terazie sf vz teras

tireaz sn vz teras

TERAZ s. n. (Și în forma terasă) Un soi de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici și negre; vin făcut din astfel de struguri. – Variantă: terasă s. f.

TERASA vb. I. tr. A executa terasamente, a consolida (cu pămînt). [< fr. terrasser].

TERAS s. m. varietate de struguri hibrizi cu boabe mici, negre, cu miezul incolor și moale. ◊ vin din acești struguri. (< fr. terras)

TERASA vb. tr. a executa terasamente, a consolida (cu pământ). (< fr. terrasser)

braserie-terasă s. f. Braserie amplasată pe terasă ◊ „La Piatra Craiului se construiește o braserie-terasă, iar la Izvorul Crișului, un bufet-terasă.” Sc. 13 XI 63 p. 1 (din braserie + terasă)

bufet-terasă s. n. 1963 Bufet amplasat pe o terasă v. braserie-terasă (din bufet + terasă)

restaurant-terasă s. n. Restaurant pe terasă ◊ „La punctele de îmbarcare au fost construite două restaurante-terasă de toată frumusețea, din sticlă și masă plastică.” Sc. 24 VII 63 p. 3; v. și I.B. 19 V 67 p. 1 (din restaurant + terasă)

A TERASA ~ez tranz. (terenuri) A înzestra cu terase. /<fr. terrasser

TERAZ n. 1) Varietate de viță de vie hibridă (de calitate inferioară), având struguri cu boabe mici și negre. 2) Vin făcut din astfel de struguri. /<fr. Terras

+terasă² (varietate de struguri, de vin) s. f., g.-d. art. terasei

terasă¹ (element de construcție) s. f., g.-d. art. terasei; pl. terase

terasă s. f., g.-d. art. terasei; pl. terase

terasă s. f., g.-d. art. terasei; pl. terase

terasă

terasă, -se.

!teras/teraz (varietate de struguri, de vin) (înv.) s. n.

teraz v. teras

teraz s. n.

teras s. m.

terasa vb., ind. prez. 1 sg. terasez, 3 sg. și pl. terasează

teraz s. n.

TERASĂ s. (GEOGR.) terasă aluvială = terasă de acumulare; terasă de acumulare v. terasă aluvială.

terasă (-se), s. f. – 1. Taluz, platformă. – 2. Balcon, pridvor, foișor. – Mr. tărață. Fr. terrase, în mr. din it. terrazza, cf. ngr. τεράτσα.