TALAȘ s. n. (Cu sens colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: talaj s. n.] – Din tc. talaș.

talaș sm [At: DDRF / V: (reg) ~aj / E: tc talaș] (Csc) 1 (Reg) Așchii subțiri și răsucite rezultate în urma prelucrării lemnului. 2 (Mun) Paie groase din care se confecționează pălării. 3 (Reg) Totalitatea sculelor folosite de cizmari, dulgheri etc.

TALAȘ s. n. (Colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: talaj s. n.] – Din tc. talaș.

TALAȘ s. n. (Cu sens colectiv; și în forma talaj) 1. Așchii lungi și subțiri, răsucite în diferite forme, care se formează în timpul prelucrării lemnului cu anumite unelte. Oamenii lăsau lucrul, se curățau de var sau de talaș, se spălau pe mîini și se duceau. PAS, Z. I 34. 2. Totalitatea sculelor de care are nevoie un cizmar, un dulgher sau alți meseriași. – Variantă: talaj s. n.

TALAȘ n. 1) Deșeuri în formă de așchii lungi și subțiri care se desprind la geluirea lemnului. 2) Totalitate a sculelor unui meseriaș (cizmar, lemnar etc.). /<turc. talaș

talaș m. pl. paie groase (din care se fac pălării ordinare): pălării de papură și de talași. [Turc. TALAȘ, pilitură].

taláș m. (turc. talaș, pilitură: bg. talaš). Pl. Munt. Mold. Surcele rămase de la rîndea: a aprinde focu cu talașĭ. – În vest și talajĭ.

talaj sm vz talaș

taláj, V. talaș.

talaș s. n.

talaș s. n.

talaș s. n.

talaș

talaș (-și), s. m. – Strunjitură de lemn. – Var. talaji. Tc. talaș (Șeineanu, II, 346). – Din rom. trebuie să provină pol. talász (Miklosich, Wander., 22).

TALAȘ s. strujitură, (Transilv.) hoaspe (pl.). (~ rezultat de la rindeluire.)

TALAȘ s. strujitură, (Transilv.) hoaspe (pl.). (~ rezultat de la rindeluire.)