2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRAR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (În trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.

SĂRAR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (În trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.

sărar [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 338 / Pl: (1) ~i, (2, 3) ~e, ~uri / E: sare + -ar] 1 sm (În trecut) Vânzător de sare. 2 sn (Mun; Olt) Vas de pământ, de lemn etc. în care se păstrează sarea. 3 sn (Reg) Solniță. 4 sn (Mol; Mun) Crăcană în care se pune un bulgăre de sare pentru vite. 5 s (Reg) Bulgăre de sare.

SĂRAR1, sărari, s. m. Negustor ambulant de sare. Păcurarii și sărarii, cei ce umblă prin sate cu desfacerea păcurii sau gazului și a sării. PAMFILE, I. C. 244. (Cu pronunțare regională) O baniță de sare... se plătește cu zece parale, din care opt se dau ciocanarului și două sararului. I. IONESCU, P. 36.

sărár m. Vechĭ. Negustor de sare. V. ceangăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sărar2 (persoană) (înv.) s. m., pl. sărari

sărar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. sărari

sărar (persoană) s. m., pl. sărari

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sărar, sărari, s.m. – (înv.) Negustor de sare: „Am fo’ vo patruzeci de căruțe de sărari” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 295). ♦ (onom.) Sărar, Sărari, Săraru, nume de familie în Maramureș. – Din sare + suf. -ar (DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PREDEAL-SĂRARI, com. în jud. Prahova, situată în zona de contact a Subcarpaților Buzăului cu cei ai Prahovei; 2.685 loc. (2003). Reșed. com. este satul Predeal. Pomicultură.

Intrare: Sărari
Sărari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sărar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărar
  • sărarul
  • săraru‑
plural
  • sărari
  • sărarii
genitiv-dativ singular
  • sărar
  • sărarului
plural
  • sărari
  • sărarilor
vocativ singular
  • sărarule
  • sărare
plural
  • sărarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărar, sărarisubstantiv masculin

  • 1. în trecut Negustor ambulant de sare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Păcurarii și sărarii, cei ce umblă prin sate cu desfacerea păcurii sau gazului și a sării. PAMFILE, I. C. 244. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională O baniță de sare... se plătește cu zece parale, din care opt se dau ciocanarului și două sararului. I. IONESCU, P. 36. DLRLC
etimologie:
  • Sare + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.