8 definiții pentru Stan-Pățitul
Explicative DEX
STAN-PĂȚITUL s. m. Persoană care a pățit multe în viață și care a tras învățăminte din cele ce a trăit. – Stan (n. pr.) + pățit.
STAN-PĂȚITUL s. m. Persoană care a pățit multe în viață și care a tras învățăminte din cele ce a trăit. – Stan (n. pr.) + pățit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
stan-pățitul sm [At: CREANGĂ, P. 179 / E: Stan + pățit2] (Fam) Persoană care a trecut prin multe în viață și care a tras învățăminte din cele întâmplate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAN-PĂȚITUL s. m. Nume dat unei persoane care a pățit multe și care a tras învățăminte din cele ce a văzut, care are experiență.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A FI STAN PAȚITUL = Om cu experiență.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Ortografice DOOM
Stan-Pățitul s. propriu m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Stan Pățitul s. pr. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
Stan-Pățitul expr. persoană care a trecut prin multe întâmplări neplăcute, trăgând învățăminte din acestea.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Expresii și citate
Stan Pățitul – poreclă dată omului care, trecînd prin multe, a adunat experiență de viață. „La orice treabă/ Pe Stan Pățitul întreabă” (Anton Pann). „Nu-mi tot spuneți cai verzi pe pereți, că eu sînt Stan Pățitul” (I. Creangă, Povești, v. I, p. 179). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv masculin (M999) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Stan-Pățitulsubstantiv propriu masculin, substantiv masculin
- 1. Persoană care a pățit multe în viață și care a tras învățăminte din cele ce a trăit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Stan + pățit. DEX '98 DEX '09