Stamate m. 1. (Iacov), Mitropolit al Moldovei, care a binemerit pentru răspândirea culturei în Moldova (1748-1803); 2. (Cavalerul Costache), nepotul celui precedent, unicul poet basarabean: Muza Românească (mort 1870).

STAMATE gr. mod. Σταμάτης nume grec avînd același sens ca rom. Oprea și Statie. Pentru sens cf. Buturas (op. cit.) 1. Stamate frecvent, act., munt. și mold.; dar Mate, Mătești s. și Mătea b. (16 B I 108) pot deriva și din Matei, care este mai frecvent; Stamat/escu; -in (Ștef; Tec; Arh); -ian și -iu fam.; -oane f., ban. 2. Stemat (P Bor 24); -e (ib. 101); Stematin (Dm); Stemata f. (Buc); Stimata (P Bor 97). Cf. Stematiu, act. 3. Stămate (P³); Stămătache (Brăila 30); cu afer.: Matuica f., dobr. (p. 211); Mătache (folosit ca ipoc. și pt. Matei și Dumitru). 4. Cu apoc. Stama (Ard) și Stema, I., olt. (AO III 45); Stamu (Brăila 48; Î Div; Grș 8). 5. Stamulea, act.; cf. ar. Stamulĭ (Ant Ar). 6. Cu schimb, părții finale: Stamache, (Grai I 489); > Mache; Stamin, M., act.; Stămața f., dobr. (RI XI 207).