STALIN, (Djugașvili), Iosif Vissarionovici (1879-1953), om politic sovietic. Comunist. Secretar general al C.C. al P.C.U.S. (1922-1953), președinte al Consiliului de miniștri (1941-1953); președinte al Comitetului de Stat al Apărării și comandant suprem al forțelor armate ale UR.S.S. (1941-1945). A condus prin metode dictatoriale, eliminându-și adversarii politici (Troțki, Zinoviev, Kamenev, Buharin ș.a.). A introdus colectivizarea forțată a agriculturii, industrializarea rapidă a țării și planurile cincinale. Inițiatorul unei „epurări” sângeroase, în cursul căreia a decimat conducerea Armatei prin eliminarea elitei militare („Marea teroare”, 1936-1938). A încheiat un pact de neagresiune cu Hitler prin care U.R.S.S. si Germania își delimitau sferele de interese în Europa Central-Răsăriteană și de Sud-Est. În cel de-al Doilea Război Mondial, bazându-se pe patriotismul popurului rus și gestionând abil relațiile cu aliații occidentali, a devenit principalul beneficiar al conflagrației, ceea ce a dus la extinderea ariei sale de influență și, implicit, a sistemului socialist în țările Europei de Est. După război, cultul personalității sale a atins cote de neimaginat, fiind însoțit de un nou val de represiuni în U.R.S.S. și Țările Europei de Est.

ORAȘUL STALIN v. Brașov (2).