sor² sm [At: ANTIPA, P. 601 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Fiecare dintre grinzile groase așezate pe părțile laterale ale coșului de pescuit pentru susținerea pereților acestuia.

sor³ sm [At: GRECESCU, FL. 646 / Pl: ~i / E: fr sore] (Bot; mpl) Grup de sporangi care se află pe dosul frunzelor de ferigă.

sor⁴ sn [At: LB / V: șor / Pl: ~uri, (reg) soare, ~e / E: ns cf lat solum „talpă”] (Trs; Mar) Șorici¹.

soresc, ~ească [At: ST. LEX. 233/4 / Pl: ~ești / E: soare³ + -esc] a (Înv) 1-5 Solar³ (1-5).

soresc a. de soare: părea că este o zină sorească PANN.

SORESCU, Marin (1936-1996, n. Bulzești, jud. Dolj), poet și dramaturg român. Acad. (1992), Ministru al Culturii (1993-1995). Redactor-șef al revistei „Ramuri” din Craiova (1978-1990). Lirică parodică („Singur printre poeți”) și demitizantă, cultivând ironia ca mijloc de interpretare lucidă, deopotrivă ludică și gravă, a universului („POeme”, „Descântotecă”), o amplă suită, realizând, cu mijloace epice și descriptive, un tablou original al satului natal („La Lilieci”). Teatru parabolic („Iona”, „Paracliserul”, „Matca”, „Răceala”). Eseuri („Insomnii”, „Teoria sferelor de influență”), Proză („Trei dinți din față”, „Viziunea viziunii”). Critică literară („Ușor cu pianul pe scări”). Premiul Herder (1991).

Sor/ea, -eață, -enghea, -eni, -escu, -ete, -icu, -in v. Soare 4 – 10.

SORESC adj. v. planetar, solar.

soresc adj. PLANETAR. SOLAR.