Solon m. 1. legislator atenian, unul din cei șapte înțelepți ai Greciei (640-559); 2. fig. legislator înțelept.

SOLON (c. 640-c. 558 î. Hr.), om de stat, legiuitor și poet atenian. Considerat unul dintre cei șapte înțelepți ai lumii antice. Ales prim-arhonte în 594 î. Hr., a reformat statul atenian, împărțind populația în patru categorii, repartizând sarcinile și drepturile publice după avere, îngrădind puterea eupatrizilor și punând bazele democrației lumii ateniene clasice. S. a creat Sfatul celor 400. Autor al unor elegii remarcabile din care s-au păstrat c. 200 de versuri.