Sigismund m. rege al Ungariei (1387), învins de Mircea la Paserea (1395), bătu pe Turci la Nicopole (1396). Împărat al Germaniei (1411), avu să lupte în contra Husiților (1362-1437), V. Bathory.

Sigismund m. nume a trei regi, ai Poloniei; SIGISMUND I (cel Mare), respinse pe Ruși până la Moscova; mare maestru al ordinului teutonic, încurajă științele și artele (1506-1548); SIGISMUND II, ultimul dintre Iageloni, reuni Lituania cu Polonia (1548-1572); SIGISMUND III, fiul regelui Suediei, fu ales rege al Poloniei în 1587, pierdu tronul Suediei prin intrigile unchiului său Carol IX; mort 1637.

SIGISMUND, numele a trei regi ai Poloniei. S. I Iagełło, mare duce al Lituaniei și rege al Poloniei (1506-1548). S-a aflat în conflict cu Moldova (1505-1509 și 1530-1531) și cu Rusia (din 1507); victorios în războiul cu Ordinul teutonic (1519-1521). În 1525, la Cracovia, ducele Prusiei, Albrecht de Hohenzollern, a prestat omagiu lui S., Prusia devenind vasală coroanei poloneze. S. II August, mare duce al Lituaniei (din 1529) și rege al Poloniei (1548-1572), fiul lui S. I. A participat la războiul livonian (început în 1558) și a încheiat Uniunea de la Lublin (1569), care unea Regatul Poloniei cu Marele Ducat al Lituaniei în Rzeczpospolita Polska (monarh, dietă și monedă comună). Ultimul reprezentant direct al dinastiei Iagełło. S. III Vasa, rege al Poloniei (1587-1632) și al Suediei (1592-1599). S-a aflat în conflict cu Jan Zamoyski, cancelarul Poloniei (1578-1605). În timpul domniei lui, Polonia a purtat războaie cu Mihai Viteazul, sprijinindu-i pe Ieremia și Simion Movilă, cu Rusia (1609-1618) și cu Imp. Otoman (1620-1621) și a susținut pe Habsburgi împotriva principilor protestanți în timpul Războiului de 30 de Ani.

SIGISMUND < germ. Siegmund, împărat german și rege al Ungariei, numit în cronici Jicmon < ung. Zsigmond. 1. Jimăn (I Bot 15). 2. Jăman crai în lit. populară (Păsc 153) 3. Din magh. Zsiga: Jiga, ard. (Paș; Bih); – olt. (Hur; Drag 36). Jigoianul 1525 (D Gorj).

SIGISMUND I DE LUXEMBURG, rege al Ungariei (1387-1437), rege (din 1410) și apoi împărat (1437) german și rege al Boemiei (1419-1421, 1436-1437). Înfrânt în campania din 1395 de către domnul Moldovei, Ștefan I. Unul dintre conducătorii cruciadei împotriva turcilor, încheiată prin înfrângerea de la Nicopole (1396). Ca rege al Boemiei a susținut lupta Papalității împotriva husiților. A încheiat cu Polonia tratatul de la Stará Lubovńa (1412) și a anexat Severinul (1419); s-a aflat în bune relații cu Mircea cel Bătrân și Dan II în vederea luptei antiotomane.