Septimiu-Sever m. împărat roman, părintele lui Caracalla, bătu pe Parți, coprinse Babilonul, Seleucia, etc. (193-200).

Septimiu Prenume masculin modern, reluat din istoria romană, Septimiu reproduce lat. Septímius, nume cunoscut mai ales datorită împăratului Lucius Septimius Severus. Cu siguranță mai vechi decît purtătorul care i-a adus faima, Septimius, fem. Septimia (la noi forma de feminin este mai rar folosită), este o formație pe baza numeralului ordinal septimus „al șaptelea”, de la septem (continuînd forma latinească, rom. șapte este înrudit, în ultimă instanță, cu gr. heptá, rus. semi, engl. seven, germ. sieben etc.). Asemenea nume, care inițial arătau ordinea nașterii copiilor, erau obișnuite la multe popoare și apar și la noi astăzi (→ Octav, Pompiliu etc.). ☐ Germ. Septimus, Septimius, it. Settimio etc. ☐ L. Septimius Severus, 146 – 211 (împărat din 193), întemeietor al dinastiei Severilor, a purtat campanii împotriva părților și în Britania, unde își găsește moartea; se remarcă prin reorganizarea armatei, îmbunătățirea situației sclavilor și înfrumusețarea Romei (un edificiu monumental pe Palatin, construit pe șapte planuri, de unde și numele it. settizonio, Arcul lui Septimiu Sever etc.).

SEPTIMIU SEVER (Lucius Septimius Severus), împărat roman (193-211), întemeietorul dinastiei Severilor. Proclamat împărat de legiunile din Iliria; în timpul războiului civil, i-a învins pe ceilalți pretendenți la tron (Didius Iulianus, Pescenius Niger și Clodius Albinus). În urma războiului împotriva parților (197-202) a creat prov. Mesopotamia. Sprijinit de jurisconsulții Papinian și Ulpian, a realizat o serie de reforme care au întărit autoritatea imperială.