Seneslav m. voievodul unui ducat românesc în Muntenia, pe țărmul stâng al Oltului: Țara lui Seneslav e amintită în diploma lui Bela IV din 1247.

SENESLAV (SENESLAU), voievod român. Conducător al formațiunii feudale din stânga Oltului, cu centrul, probail, în depr. Aref. Mneționat în „Diploma Ioaniților” (1247).

SENESLAV n. slav. 1. – Vvd., 1247, nume împrumutat, produce variante în onomastica Romînă: 2. Sanislav (Ard) și Sănislav, ard., 1688 (Paș). 3. Senislav pren. (P³ fila 20 vo). Cont. cu termenul, sin, sîn „fiu”: Sinislau s. zis și Sînislău (RA II 409).