3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Semele f. Mit. mama lui Bachus.

SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. seme.

sem sn [At: SCL 1968, 238 / Pl: ~e / E: fr sème] (Lin) Unitate minimală de semnificație care nu se realizează niciodată independent, ci numai ca trăsătură componentă a unui semem Si: componentă semantică, trăsătură semantică.

SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. sème.

SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ♦ Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr. sème, cf. gr. sema].

SEM s. n. (lingv.) fiecare dintre țesăturile semantice care intră în alcătuirea unui semem. (< fr. sème)

SEM seme n. lingv. Unitate minimă de semnificație care nu se realizează independent, ci numai în componența unui semem. /<fr. seme

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SEM s. n. (< fr. sème, cf. gr. sema – semn): (în terminologia analizei semice) unitate minimală de semnificație, totdeauna realizată în interiorul unei configurații semantice, a unui ansamblu denumit semem (v.). S. este o trăsătură semantică distinctivă (pertinentă) a unui obiect denumit.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Semele, fiica lui Cadmus și a Harmoniei. A fost iubită de către Zeus, cu care a avut un fiu, pe Dionysus. Trezind gelozia Herei, Semele a fost sfătuită în mod perfid de către aceasta să-i ceară lui Zeus să i se înfățișeze în toată splendoarea sa zeiască. Stăpînul zeilor i-a îndeplinit ruga dar, la vederea lui, Semele a căzut fulgerată și a murit (v. și Dionysus). Mai tîrziu ea a fost luată din Infern de către fiul ei și dusă în Olympus.

SEMELE Kunth, SEMELE, fam. Liliaceae. Gen care are o singură specie: Semele androgyna (L.) Kunth (syn. Ruscus androgynus L.). Plantă originară din I. Canare. Liană, cca 18 m înălțime, cu lujeri lungi, ramificați, ramurile laterale poartă 2 rînduri de cladodii opuse, ovat-ascuțite, pieloase, pe care sînt așezate florile în buchet, semiglobuloase, marginea cu 6 lobi mici, îndepărtați, 6 stamine concrescute, formînd un tub scurt și lat, ovar cu 3 loji, stil cu 3 stigmate. Fruct, bacă galbenă-albicioasâ cu 1-2 semințe.

Thyone, denumire purtată de Semele după ce a fost dusă de către fiul ei în Olympus (v. Semele).

Sem, primul fiu al lui Noe, strămoșul popoarelor semite.

Intrare: Semele
Semele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Semele (gen de plante)
Semele (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Semele
Intrare: sem
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sem
  • semul
  • semu‑
plural
  • seme
  • semele
genitiv-dativ singular
  • sem
  • semului
plural
  • seme
  • semelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sem, semesubstantiv neutru

  • 1. lingvistică Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: semantem
    • 1.1. Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.