3 intrări
16 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- specializate (1)
- enciclopedice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Semele f. Mit. mama lui Bachus.
SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. seme.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sem sn [At: SCL 1968, 238 / Pl: ~e / E: fr sème] (Lin) Unitate minimală de semnificație care nu se realizează niciodată independent, ci numai ca trăsătură componentă a unui semem Si: componentă semantică, trăsătură semantică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. sème.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ♦ Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr. sème, cf. gr. sema].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEM s. n. (lingv.) fiecare dintre țesăturile semantice care intră în alcătuirea unui semem. (< fr. sème)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SEM seme n. lingv. Unitate minimă de semnificație care nu se realizează independent, ci numai în componența unui semem. /<fr. seme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sem V. sînt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sem s. n., pl. seme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*sem s. n., pl. seme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sem s. n., pl. seme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SEM s. n. (< fr. sème, cf. gr. sema – semn): (în terminologia analizei semice) unitate minimală de semnificație, totdeauna realizată în interiorul unei configurații semantice, a unui ansamblu denumit semem (v.). S. este o trăsătură semantică distinctivă (pertinentă) a unui obiect denumit.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Semele, fiica lui Cadmus și a Harmoniei. A fost iubită de către Zeus, cu care a avut un fiu, pe Dionysus. Trezind gelozia Herei, Semele a fost sfătuită în mod perfid de către aceasta să-i ceară lui Zeus să i se înfățișeze în toată splendoarea sa zeiască. Stăpînul zeilor i-a îndeplinit ruga dar, la vederea lui, Semele a căzut fulgerată și a murit (v. și Dionysus). Mai tîrziu ea a fost luată din Infern de către fiul ei și dusă în Olympus.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMELE Kunth, SEMELE, fam. Liliaceae. Gen care are o singură specie: Semele androgyna (L.) Kunth (syn. Ruscus androgynus L.). Plantă originară din I. Canare. Liană, cca 18 m înălțime, cu lujeri lungi, ramificați, ramurile laterale poartă 2 rînduri de cladodii opuse, ovat-ascuțite, pieloase, pe care sînt așezate florile în buchet, semiglobuloase, marginea cu 6 lobi mici, îndepărtați, 6 stamine concrescute, formînd un tub scurt și lat, ovar cu 3 loji, stil cu 3 stigmate. Fruct, bacă galbenă-albicioasâ cu 1-2 semințe.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Thyone, denumire purtată de Semele după ce a fost dusă de către fiul ei în Olympus (v. Semele).
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sem, primul fiu al lui Noe, strămoșul popoarelor semite.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sem, semesubstantiv neutru
- 1. Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: semantem
- 1.1. Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. DN
-
etimologie:
- sème DEX '09 DEX '98 DN