SELENO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) Lună”, „al Lunii”, „de (pe) Lună”, „selenar”, „lunar”. [Var. selen-. / < fr. séléno-, cf. gr. selene – Lună].

SELEN(O)- elem. „Lună”. (< fr. sélén/o/-, cf. gr. selene)

SELEN- v. seleno-.

seleno-satelit s. m. 1970 (astr.) Satelit al Lunii v. aselenizabil //din gr. selene + satelit; cf. fr. satellite lunaire, engl. lunar/moon satellite, germ. Mondsatellit; AD//

SELENO- „lună, semilună”. ◊ gr. selene „lună” > fr. séléno-, engl. id., germ. id. > rom. seleno-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe în formă de falcă; ~dezie (v. -dezie), s. f., disciplină care studiază forma și dimensiunile lunii; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în selenografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază descriptiv luna sub aspectul elementelor naturale, al structurii sau al proceselor fizice; ~id (v. -id), adj., (despre organe vegetale) în formă de semilună; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în selenologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția ei în timp; ~stat (v. -stat), s. n., instrument care permite observarea automată a lunii, fără să se deplaseze luneta; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre plante) care prezintă mișcări de curbare sub influența razelor de lună.

SELEN-, v. SELENO-. □ ~odont (v. -odont), adj., (despre molari) cu creste arcuite dispuse anteroposterior.